Andrei Plesu - Spiritul critic si tigaia Danei Grecu
Mentenanta limbii romane: trecerea de la "sa-ti fac si sa-ti dreg", "la implementare"!
Andrei Plesu / 1992
Imi plac cuvintele straine naturalizate. Mai dezmortesc limba. In timp, unele rezista, altele dispar. A iesit din uz cea mai mare parte a turcismelor si grecismelor aclimatizate, de sus in jos, in Tarile Romane. Frantuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindca era nevoie de ele, ca si cuvintele nemtesti din limbajul tehnic. Rusismele din anii '50 ai veacului trecut au avut viata scurta. Nici nu se potriveau cu romana si aveau si conotatii nasoale...
Dupa 1989, cine voia sa para pro-occidental incepuse sa anvizajeze si sa achieseze. Il mai tineti minte pe Adrian Severin?
Au aparut apoi multinationalele, ai caror manageri nu stiau romaneste, romanul intors de la burse, fotbalistul de 2 bani si menajera hoata care vroia sa-si marcheze lingvistic intoarcerea din strainatate si reclamele (advertaizingurile) vazute in engleza.
Adjunctii autohtoni ai sefilor de multinationale au inceput sa vorbeasca o romana pigmentata cu feed-back-uri si locatii.
Secretarele nu-si mai spun decat manager assistant. Cismarii sunt designeri.
Ma asteptam sa fie vorba de crize de aclimatizare si de micile noastre snobisme de cetateni ai unei tari mici, dar vioaie.
Nici gand.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, intrebuintat pe la posturi de radio si de televiziune, iar cuvinte romanesti cat se poate de utile sunt inlocuite prosteste de persoane care stau prost si cu vocabularul limbii romane, si cu gramatica ei.
Tot soiul de absolventi si absolvente de Spiru Haret, carora li se adauga politicieni inepti si comentatori care par sa-si fi luat doctoratul la un sprit, inainte de a lua nota de trecere la romana in liceu se dau in barcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunitati.
Nu mai suntem hotarati sa facem ceva, ci determinati.
Nu mai realizam, ci implementam.
Nu ne mai ducem intr-un loc, ci intr-o locatie.
Nu mai luam in considerare, fiindca anvizajam.
Nu mai consimtim, ci achiesam.
Serviciul de intretinere a devenit mentenanta.
Ceva care ti se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem sperante, deoarece am trecut la expectatiuni.
Nu ne mai concentram, pentru ca ne focusam.
Si nu mai asteptam un raspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, detinem o oportunitate pe care suntem determinati sa o implementam intr-o locatie pe care am anvizajat-o, achiesand la o mentenanta care e un must si asupra careia ne focusam in expectatiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, cand ies din rol, ii auzi cu cate un neaos si superior "Hai sa-mi bag..." sau cu concluzia absolut academica:"Un cacat!".
Favorite