Rochia de mireasa alba a aparut cu cca 2000 de ani in urma, cand miresele din Egiptul antic purtau mai multe randuri de drapaje din materiale simple.
Albul era culoarea de sarbatoare in Grecia, de aceea mireasa alegea rochia alba la nunta ca un simbol al bucuriei.La nuntile romane miresele imbracau rochii simple, albe, din materiale subtiri, moi, aducand astfel tribut lui Hymen, zeul fertilitatii si casatoriei, despre care se credea ca iubeste in mod deosebit culoarea alb. Ceea ce este special pentru miresele din acele timpuri atat romane cat si elene este ca fetele le erau acoperite cu voaluri colorate ca semn al supunerii si devotamentului fata de viitorul sot. In secolele XV-XVI apare unul dintre primele documente oficiale care amintesc de rochia de mireasa alba a Annei de Bretania la casatoria sa cu regele Louis al XII-lea al Frantei. Margaret Tudor, fiica lui Henry al VI-lea, s-a casatorit imbracata intr-o rochie de damasc alb tivita cu rosu-stacojiu - culoarea traditionala a familiilor regale. In anul 1612 printesa Elisabeta, fiica lui James I, a purtat o rochie argintie, brodata cu perle, fir de argint si pietre pretioase. Incepand cu secolul al XVIII-lea si pana la jumatatea secolului al XIX-lea tinuta de nunta devine mult mai bogata si complicata, miresele care apartineau caselor regale alegeau materiale scumpe, culorile preferate fiind argintiu cu rosu.
Victoria I a Regatului Unit a purtat, la nunta sa din 1840, o rochie alba din satin impodobita cu flori de portocal si dantela delicata, aceasta rochie fiind un model pentru generatiile viitoare. La inceputul secolului XX rochiile de mireasa erau legate de stilul victorian al rochiei de mireasa alba cu maneci lungi, voal lung din cap pana in picioare si de gulerul inalt ce imbraca in intregime gatul. Atunci pentru prima data creatorii si producatorii de imbracaminte confectioneaza pentru mirese serii mici de rochii „la gata".