Din aceeasi categorie
|
Iluzie si realitate 569 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Odiseea zeilor - Erich von Daniken 688 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
23 aprile -Sf.Gheorghe 462 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Troia -Intre mit si realitate 138 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Definirea si gasirea celor mai vechi mituri 169 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bucataria chinezeasca 868 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Navele zeilor 737 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
5 femei care NU veti crede ca exista in realitate 852 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Turcia - Paradisul gurmanzilor 1.459 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Surprizele lingvistice ale Iliadei. 437 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Bucataria greaca – mitologie si realitate
| Adaugat de Cozana | 03.08.2012 |  Adauga
la favorite |
1.360 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteSe spune ca gastronomia este parte importanta a culturii unui popor. Bucataria greaca este mai mult de atat. Inceputurile ei se pierd in vremurile mitologice, cand zeii din Olimp coborau printre muritori. Este o bucatarie tipic mediteraneana, cu elemente comune bucatariilor italiana, balcanice, si orientale.
Istoric si influente
Bucataria greaca are o traditie de peste 4000 de ani, iar in 330 i.H., Archestratos a scris prima carte de bucate din istoria omenirii. Sau, cel putin asa se crede. Eu as zice ca este prima carte culinara din istoria lumii occidentale, caci nu cred ca chinezii au scapat ocazia de a fi primii si in acest domeniu. Oricum ar fi, vechii greci mancau frugal: grau, ulei de masline, peste si vin, carnea fiind extrem de rara. Frugalitatea aceasta s-a mentinut si in timpul ocupatiilor romane, bizantine si otomane si s-a schimbat doar recent, cand progresele tehnologice au facut carnea si alte ingrediente mai usor accesibile.
Bucataria bizantina era similara celei grecesti clasice, pestele continuand a fi baza alimentatiei. Bizantul fiind un nod al comertului cu mirodenii, acestea au inceput sa intre in dieta localnicilor, in special nucsoara, scortisoara si piperul, plus o serie de ingrediente noi, cum ar fi caviarul si lamaile.
Perioada otomana a dus la adoptarea unor mancaruri de origine persana, araba si indiana, si a unor ingrediente precum orezul.
Rafinamentul era, si a ramas, o notiune relativ straina bucatariei grecesti care se distinge prin bucate simple, hranitoare si satioase. Totusi, tendintele culinare mai recente se arata favorabile unei abordari mai rafinate.
Ingrediente specifice
Cel mai vechi si definitoriu ingredient al bucatariei grecesti este uleiul de masline; el da gustul caracteristic si este folosit la orice fel de mancare, sau desert.
Legumele cele mai folosite sunt vinetele, rosiile, cartofii, fasolea verde, bamele, ardeii grasi si ceapa. Mierea provine in special de la citrice: lamai, portocale, portocale amare, dar si de la cimbru si pinul mediteranean. Masticul, o rasina aromata, este inca mandria insulei Chios.
Grecii au aromele lor preferate: oregano, menta, usturoi, ceapa, marar, foi de dafin. Alte condimente populare sunt busuioc, cimbru si fenicul. Multe dintre mancarurile grecesti folosesc condimente „dulci" in combinatie cu carnea (scortisoara, cuisoare), tradand astfel o influenta persana si araba.
Pamantul Greciei este potrivit mai ales pentru cresterea caprelor si oilor, de aceea mancarurile cu carne de vita sunt mai rare. Exista, ca urmare, o mare varietate de branzeturi din lapte de oaie si de capra: Kefalotyri, Feta, Kasseri, Graviera, Anthotyros, Manouri, Metsovone si Mizithra.
Intre taverna si estiotorio
Restaurantele sunt o adevarata institutie in Grecia. „Taverna" si „estiatorio" sunt definitorii pentru mancarea greceasca traditionala, la preturi modice. Cu doar cateva mese, rareori mai multe de 20-30, tinute de o singura familie in care mama gateste, tatal se ocupa de clienti, iar copiii dau o mana de ajutor la spalatul vaselor, micile taverne sunt un simbol al Greciei si preferatele turistilor. Mancarea delicioasa, serviciul atent si grija pentru detalii, plus personalitatea distincta si bine conturata, sunt atuurile acestora.
Evolutie si imprumuturi
Gastronomia greceasca a evoluat timp de mii de ani, absorbind si generand cu aceasi usurinta diverse influente. Unele mancaruri isi trag radacinile din vechea Grecie clasica: skordalia (un piure gros preparat din cartofi, nuci, migdale, usturoi si ulei de masline), supa de linte, retsina (vin alb, sau rose, sigilat cu rasina de pin) si pasteli (desert din seminte de susan si miere). Altele provin din perioada elenistica si romana: loukaniko (carnati de porc uscati), sau bizantina: branza feta, avgotaraho (icre sarate) si paximadhi (paine tare, preparata din porumb, orz si secara).
Multe feluri provin din bucataria otomana, iar denumirile lor le vadesc originile araba, turca sau persana. Cele mai vestite sunt moussaka (straturi de carne tocata de miel, vinete si rosii, gatite in cuptor), tzatziki (iaurt cu usturoi, castravete si menta, sau marar), yuvarlakia (chiftelute cu sos) si keftedes (chiftele).
Mancaruri specifice
Mezze este un termen generic pentru gustari, servite cu vin, ouzo sau tsipouro. Printre acestea, cele mai cunoscute sunt boureki (placintele cu legume si carne), melitzanosalata (salata de vinete), saganaki (branza prajita), spanakopita (placinta cu spanac, feta, ceapa, oua si condimente), taramosalata (icre amestecate cu cartofi fierti, sau paine, ulei de masline si suc de lamaie), dolmades (sarmale din vita-de-vie cu umplutura de orez, legume, sau carne), skordalia si tzatziki.
Supele cele mai cunoscute sunt avgolemono (supa de carne, peste sau legume, ingrosata cu ou, suc de lamaie si orez), fasolada (supa de fasole cu rosii, morcovi, telina si mult ulei de masline), psarosoupa (supa de peste cu legume) si trahana (un amestec de cereale fermentate si iaurt).
Mancarurile cu carne sunt foarte diverse, cele mai populare fiind giuvetsi (miel gatit in vase de pamant), gyros (frigarui cu sos si legume), kleftiko (miel marinat in usturoi si suc de lamaie, apoi gatit in cuptor), keftedes, moussaka, pastitsio (asemanatoare unei lasagna italienesti), spetsofai (carnati, ardei, ceapa si vin) si stifado (vanat cu cepsoare mici, vin rosu si scortisoara).
Deserturile grecesti sunt si ele vestite: baklava, galaktoboureko (straturi de crema intre foi de placinta), kourabiedes (prajituri din faina, unt si migdale), loukoumades (un fel de gogosi cu scortisoara), loukoumi (rahat), tsoureki (un fel de cozonac) si nelipsitul iaurt cu miere.
In ce priveste bauturile, cea mai populara este, de la distanta, vinul, in special retsina. Ouzo este un rachiu de anason, foarte tare, iar tsipouro, sau tsikoudia, este un rachiu nearomat.
Mavrodafini este un vin foarte dulce, cu continut mare de alcool; Metaxa este un cunoscut coniac dulce, cu 40% alcool, iar Tentura este un lichior aromat cu scortisoara.
Nutritionistii socotesc mancarea mediteraneana a Greciei ca fiind cea mai sanatoasa din Europa. Nu este doar sanatoasa, ci si foarte gustoasa si cu o personalitate puternic conturata. Bucate robuste, gatite cu ingrediente proaspete si hranitoare, arome pure si simple, vin usor si rece, branzeturi exceptionale, deserturi racoritoare, si, nu in ultimul rand, minunatul ulei de masline, aromat si sanatos.
Istoric si influente
Bucataria greaca are o traditie de peste 4000 de ani, iar in 330 i.H., Archestratos a scris prima carte de bucate din istoria omenirii. Sau, cel putin asa se crede. Eu as zice ca este prima carte culinara din istoria lumii occidentale, caci nu cred ca chinezii au scapat ocazia de a fi primii si in acest domeniu. Oricum ar fi, vechii greci mancau frugal: grau, ulei de masline, peste si vin, carnea fiind extrem de rara. Frugalitatea aceasta s-a mentinut si in timpul ocupatiilor romane, bizantine si otomane si s-a schimbat doar recent, cand progresele tehnologice au facut carnea si alte ingrediente mai usor accesibile.
Bucataria bizantina era similara celei grecesti clasice, pestele continuand a fi baza alimentatiei. Bizantul fiind un nod al comertului cu mirodenii, acestea au inceput sa intre in dieta localnicilor, in special nucsoara, scortisoara si piperul, plus o serie de ingrediente noi, cum ar fi caviarul si lamaile.
Perioada otomana a dus la adoptarea unor mancaruri de origine persana, araba si indiana, si a unor ingrediente precum orezul.
Rafinamentul era, si a ramas, o notiune relativ straina bucatariei grecesti care se distinge prin bucate simple, hranitoare si satioase. Totusi, tendintele culinare mai recente se arata favorabile unei abordari mai rafinate.
Ingrediente specifice
Cel mai vechi si definitoriu ingredient al bucatariei grecesti este uleiul de masline; el da gustul caracteristic si este folosit la orice fel de mancare, sau desert.
Legumele cele mai folosite sunt vinetele, rosiile, cartofii, fasolea verde, bamele, ardeii grasi si ceapa. Mierea provine in special de la citrice: lamai, portocale, portocale amare, dar si de la cimbru si pinul mediteranean. Masticul, o rasina aromata, este inca mandria insulei Chios.
Grecii au aromele lor preferate: oregano, menta, usturoi, ceapa, marar, foi de dafin. Alte condimente populare sunt busuioc, cimbru si fenicul. Multe dintre mancarurile grecesti folosesc condimente „dulci" in combinatie cu carnea (scortisoara, cuisoare), tradand astfel o influenta persana si araba.
Pamantul Greciei este potrivit mai ales pentru cresterea caprelor si oilor, de aceea mancarurile cu carne de vita sunt mai rare. Exista, ca urmare, o mare varietate de branzeturi din lapte de oaie si de capra: Kefalotyri, Feta, Kasseri, Graviera, Anthotyros, Manouri, Metsovone si Mizithra.
Intre taverna si estiotorio
Restaurantele sunt o adevarata institutie in Grecia. „Taverna" si „estiatorio" sunt definitorii pentru mancarea greceasca traditionala, la preturi modice. Cu doar cateva mese, rareori mai multe de 20-30, tinute de o singura familie in care mama gateste, tatal se ocupa de clienti, iar copiii dau o mana de ajutor la spalatul vaselor, micile taverne sunt un simbol al Greciei si preferatele turistilor. Mancarea delicioasa, serviciul atent si grija pentru detalii, plus personalitatea distincta si bine conturata, sunt atuurile acestora.
Evolutie si imprumuturi
Gastronomia greceasca a evoluat timp de mii de ani, absorbind si generand cu aceasi usurinta diverse influente. Unele mancaruri isi trag radacinile din vechea Grecie clasica: skordalia (un piure gros preparat din cartofi, nuci, migdale, usturoi si ulei de masline), supa de linte, retsina (vin alb, sau rose, sigilat cu rasina de pin) si pasteli (desert din seminte de susan si miere). Altele provin din perioada elenistica si romana: loukaniko (carnati de porc uscati), sau bizantina: branza feta, avgotaraho (icre sarate) si paximadhi (paine tare, preparata din porumb, orz si secara).
Multe feluri provin din bucataria otomana, iar denumirile lor le vadesc originile araba, turca sau persana. Cele mai vestite sunt moussaka (straturi de carne tocata de miel, vinete si rosii, gatite in cuptor), tzatziki (iaurt cu usturoi, castravete si menta, sau marar), yuvarlakia (chiftelute cu sos) si keftedes (chiftele).
Mancaruri specifice
Mezze este un termen generic pentru gustari, servite cu vin, ouzo sau tsipouro. Printre acestea, cele mai cunoscute sunt boureki (placintele cu legume si carne), melitzanosalata (salata de vinete), saganaki (branza prajita), spanakopita (placinta cu spanac, feta, ceapa, oua si condimente), taramosalata (icre amestecate cu cartofi fierti, sau paine, ulei de masline si suc de lamaie), dolmades (sarmale din vita-de-vie cu umplutura de orez, legume, sau carne), skordalia si tzatziki.
Supele cele mai cunoscute sunt avgolemono (supa de carne, peste sau legume, ingrosata cu ou, suc de lamaie si orez), fasolada (supa de fasole cu rosii, morcovi, telina si mult ulei de masline), psarosoupa (supa de peste cu legume) si trahana (un amestec de cereale fermentate si iaurt).
Mancarurile cu carne sunt foarte diverse, cele mai populare fiind giuvetsi (miel gatit in vase de pamant), gyros (frigarui cu sos si legume), kleftiko (miel marinat in usturoi si suc de lamaie, apoi gatit in cuptor), keftedes, moussaka, pastitsio (asemanatoare unei lasagna italienesti), spetsofai (carnati, ardei, ceapa si vin) si stifado (vanat cu cepsoare mici, vin rosu si scortisoara).
Deserturile grecesti sunt si ele vestite: baklava, galaktoboureko (straturi de crema intre foi de placinta), kourabiedes (prajituri din faina, unt si migdale), loukoumades (un fel de gogosi cu scortisoara), loukoumi (rahat), tsoureki (un fel de cozonac) si nelipsitul iaurt cu miere.
In ce priveste bauturile, cea mai populara este, de la distanta, vinul, in special retsina. Ouzo este un rachiu de anason, foarte tare, iar tsipouro, sau tsikoudia, este un rachiu nearomat.
Mavrodafini este un vin foarte dulce, cu continut mare de alcool; Metaxa este un cunoscut coniac dulce, cu 40% alcool, iar Tentura este un lichior aromat cu scortisoara.
Nutritionistii socotesc mancarea mediteraneana a Greciei ca fiind cea mai sanatoasa din Europa. Nu este doar sanatoasa, ci si foarte gustoasa si cu o personalitate puternic conturata. Bucate robuste, gatite cu ingrediente proaspete si hranitoare, arome pure si simple, vin usor si rece, branzeturi exceptionale, deserturi racoritoare, si, nu in ultimul rand, minunatul ulei de masline, aromat si sanatos.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.