Din aceeasi categorie
|
Viata fermierilor in epoca Tudorilor 1.383 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mitologia greaca - Medusa 2.368 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ist. Bizantului Vol. 2:Domnia timpurie a lui Justinian 412 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
3.Despre boala si moartea lui Mihai Eminescu 2.000 vizite - 0 comentarii adaugat de dali |
||||||||||||||||||
|
Momente de rascruce ale istoriei -Batalia de la Actium 1.386 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Craciunului 1.106 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Procesele lui Iustinian - VOL 4-6 - 398 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Atentat Impotriva Lui Hitler 1.651 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
super saritura lui Felix Baumgartner 964 vizite - 0 comentarii adaugat de odette |
||||||||||||||||||
|
2.Despre boala si moartea lui Mihai Eminescu 1.666 vizite - 0 comentarii adaugat de dali |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Moara lui Asan
| Adaugat de Cozana | 08.06.2012 |  Adauga
la favorite |
1.053 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMoara lui Assan, construita in anul 1853, este prima moara cu aburi din Romania. Moara se afla in Bucuresti, in zona Obor-Lizeanu. In prezent, se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Moara lui Assan este clasificata in evidentele Ministerului Culturii si Cultelor ca fiind monument istoric de valoare nationala si face parte din patrimoniul industrial.
Moara a fost intemeiata de negustorii Gheorghe Assan (1821–1866) si Ioan Martinovici (1820–1882).
Moara lui Assan la inceputul secolului XX
Constructia Morii Assan a fost realizata in anul 1853, pe un teren cumparat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzandu-se apoi prin achizitionarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicata intr-o perioada cand in Bucuresti nu exista nici macar o singura fabrica de caramida. Ca fapt divers, prima fabrica de caramida s-a infiintat abia in anul 1855 de catre serdarul Ioan Filipescu, undeva in zona Elefterie. Utilajele pentru moara au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel", transportul acestora pe Dunare si apoi pe distanta Giurgiu-Bucuresti durand aproape o luna de zile. In anul 1865, George Assan se desparte de asociatul sau si ramane singurul propietar al fabricii. Dupa moartea lui, in 1866, conducerea intreprinderii a ramas sotiei sale, Alexandrina, care o lasa apoi in anul 1884 celor doi fii, Basile si Gheorghe, care isi facusera studiile in strainatate. In 1894 a fost infiintata de catre acestia o noua sectie de lacuri si culori, iar moara macina la acea data 7 vagoane de grau in 24 de ore. In 1895 existau in Bucuresti inca noua mori cu aburi afara de moara Assan[1].
Constructia propriu-zisa a fost realizata folosind constructori si mesteri nemti. La data respectiva, constructia unui cos al fabricii a fost oprita cand atinsese inaltimea de 10 metri, fiind considerata prea mare. Dupa plata unor compensatii catre primarie, cosul a fost ridicat pana la inaltimea proiectata de 26 de metri. In registrele comerciale, Moara lui Assan era inregistrata ca «Societatea Anonima „Fabricile Assan"» pentru industria si comertul fainii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor si altor produse similare". De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezata de locuitorii Bucurestiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valturi, Moara de foc sau Vaporul lui Assan.[2] In anul 1903 a fost sarbatorita o jumatate de secol de la infiintare si cu acest prilej s-au mai adaugat cateva constructii, iar la cladirea principala in varful turnului s-a pus un ceas mare, avand dedesubt, in cifre de bronz, mari si vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care functiona foarte exact, a fost zeci de ani masuratorul timpului pentru toti oamenii din cartierul Obor-Colentina.[3] In 1903 se construieste un nou siloz de grane, care a fost la acea data cea mai inalta cladire din Bucuresti - 41 metri inaltime, 28 de silozuri (magazii) si doua etaje sub ele avand capacitatea de inmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea granelor) izolat intr-un ambalaj de beton la fund si zidarie pe laturi (pereti din scanduri de la Sinaia si Azuga, puse pe lat si batute in cuie - 50 de vagoane de scanduri si un vagon de cuie), iar acoperisul era de fier.[4] Dupa 1903, moara Assan a fost dotata cu energie electrica, avand uzina proprie, iar in luna iunie 1930 a fost transformata in Societate Anonima pe actiuni sub denumirea „Fabricele Assan", care cuprindeau patru industrii diferite: macinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri si culori, sapunuri si chit. Inainte ca moara sa fie transformata in societate anonima, fratii Assan aveau 33 de lucratori iar in ianuarie 1946, dupa razboi, fabrica avea 400 de functionari si lucratori. Fabrica a fost permanent adusa la zi cu cele mai noi utilaje si tehnologii, fratii Assan fiind interesatti de tot ceea ce e mai nou si mai bun in domeniul industrial.
Moara lui Assan are adresa cadastrala in Bucuresti, sector 2, strada Halmeu nr. 25 (fosta Silozului). Numeroasele constructii din cadrul ansamblului sunt vizibile din: zona Obor, partial de pe strazile Halmeu, Vaporul lui Assan, Reinvierii, Lizeanu, Banitei, dar si de pe Soseaua Stefan cel Mare. Proprietatea Moara Assan a avut initial o suprafata de 5,41 hectare. Din cauza constructiilor din zona, a blocurilor construite inainte de 1990, suprafata ansamblului a ajuns la 4,7 hectare. Dupa ianuarie 1990, mai multe cladiri (silozuri, depozite, hale) din cadrul complexului Moara lui Assan au fost vandalizate si apoi demolate ilegal. Cladirea centrala a ansamblului, moara propriu-zisa construita din caramida si avand arhitectura unei cetati medievale, cu diverse ornamente a ramas nedemolata, dar intr-o stare critica, turnuletele cladirii fiind inca vizibile.
Moara a fost intemeiata de negustorii Gheorghe Assan (1821–1866) si Ioan Martinovici (1820–1882).
Moara lui Assan la inceputul secolului XX
Constructia Morii Assan a fost realizata in anul 1853, pe un teren cumparat de Gheorghe (George) Assan de la Epitropia Ghica, proprietatea extinzandu-se apoi prin achizitionarea de terenuri de la locuitorii din jur. Moara a fost ridicata intr-o perioada cand in Bucuresti nu exista nici macar o singura fabrica de caramida. Ca fapt divers, prima fabrica de caramida s-a infiintat abia in anul 1855 de catre serdarul Ioan Filipescu, undeva in zona Elefterie. Utilajele pentru moara au fost aduse de la Viena, de la firma „Siegel", transportul acestora pe Dunare si apoi pe distanta Giurgiu-Bucuresti durand aproape o luna de zile. In anul 1865, George Assan se desparte de asociatul sau si ramane singurul propietar al fabricii. Dupa moartea lui, in 1866, conducerea intreprinderii a ramas sotiei sale, Alexandrina, care o lasa apoi in anul 1884 celor doi fii, Basile si Gheorghe, care isi facusera studiile in strainatate. In 1894 a fost infiintata de catre acestia o noua sectie de lacuri si culori, iar moara macina la acea data 7 vagoane de grau in 24 de ore. In 1895 existau in Bucuresti inca noua mori cu aburi afara de moara Assan[1].
Constructia propriu-zisa a fost realizata folosind constructori si mesteri nemti. La data respectiva, constructia unui cos al fabricii a fost oprita cand atinsese inaltimea de 10 metri, fiind considerata prea mare. Dupa plata unor compensatii catre primarie, cosul a fost ridicat pana la inaltimea proiectata de 26 de metri. In registrele comerciale, Moara lui Assan era inregistrata ca «Societatea Anonima „Fabricile Assan"» pentru industria si comertul fainii, uleiurilor vegetale, lacurilor, culorilor si altor produse similare". De-a lungul timpului, moara cu abur de la Obor a fost botezata de locuitorii Bucurestiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valturi, Moara de foc sau Vaporul lui Assan.[2] In anul 1903 a fost sarbatorita o jumatate de secol de la infiintare si cu acest prilej s-au mai adaugat cateva constructii, iar la cladirea principala in varful turnului s-a pus un ceas mare, avand dedesubt, in cifre de bronz, mari si vizibile de departe, anii 1853 - 1903. Ceasul lui Assan, care functiona foarte exact, a fost zeci de ani masuratorul timpului pentru toti oamenii din cartierul Obor-Colentina.[3] In 1903 se construieste un nou siloz de grane, care a fost la acea data cea mai inalta cladire din Bucuresti - 41 metri inaltime, 28 de silozuri (magazii) si doua etaje sub ele avand capacitatea de inmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea granelor) izolat intr-un ambalaj de beton la fund si zidarie pe laturi (pereti din scanduri de la Sinaia si Azuga, puse pe lat si batute in cuie - 50 de vagoane de scanduri si un vagon de cuie), iar acoperisul era de fier.[4] Dupa 1903, moara Assan a fost dotata cu energie electrica, avand uzina proprie, iar in luna iunie 1930 a fost transformata in Societate Anonima pe actiuni sub denumirea „Fabricele Assan", care cuprindeau patru industrii diferite: macinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri si culori, sapunuri si chit. Inainte ca moara sa fie transformata in societate anonima, fratii Assan aveau 33 de lucratori iar in ianuarie 1946, dupa razboi, fabrica avea 400 de functionari si lucratori. Fabrica a fost permanent adusa la zi cu cele mai noi utilaje si tehnologii, fratii Assan fiind interesatti de tot ceea ce e mai nou si mai bun in domeniul industrial.
Moara lui Assan are adresa cadastrala in Bucuresti, sector 2, strada Halmeu nr. 25 (fosta Silozului). Numeroasele constructii din cadrul ansamblului sunt vizibile din: zona Obor, partial de pe strazile Halmeu, Vaporul lui Assan, Reinvierii, Lizeanu, Banitei, dar si de pe Soseaua Stefan cel Mare. Proprietatea Moara Assan a avut initial o suprafata de 5,41 hectare. Din cauza constructiilor din zona, a blocurilor construite inainte de 1990, suprafata ansamblului a ajuns la 4,7 hectare. Dupa ianuarie 1990, mai multe cladiri (silozuri, depozite, hale) din cadrul complexului Moara lui Assan au fost vandalizate si apoi demolate ilegal. Cladirea centrala a ansamblului, moara propriu-zisa construita din caramida si avand arhitectura unei cetati medievale, cu diverse ornamente a ramas nedemolata, dar intr-o stare critica, turnuletele cladirii fiind inca vizibile.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.