Din aceeasi categorie
|
Florin Chilian - Nu-l mai goniti pe Brancusi! / 2010 840 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - Suflete de sluga! / 2009 514 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - De-ai putea / 2010 909 vizite - 0 comentarii adaugat de barca |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - Aminteste-ti De Ziua Domnului / 2005 878 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - Imnul de stat...degeaba / 2008 live 731 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - Porunca 6 - Sa nu ucizi / 2007 687 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - Porunca 2 Sa nu-ti faci chip cioplit 652 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian - Zece 753 vizite - 0 comentarii adaugat de Iulia Andrei |
||||||||||||||||||
|
Florin Chilian Chiar daca .. 798 vizite - 0 comentarii adaugat de Iulia Andrei |
||||||||||||||||||
|
|
Florin Chilian - Sa nu ucizi / 2008 672 vizite - 0 comentarii adaugat de maxim |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Muzica >> Muzica noua
Florin Chilian - Un arici pe-un camp de maci / 2009
| Adaugat de maxim | 05.04.2012 |  Adauga
la favorite |
495 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteFlorin Chilian - Un arici pe-un camp de maci / 2009
16 noiembrie 2009
Cioburi de roua, taina mamei...
Autor: FLORIN CHILIAN
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti...
A fost odata un orasel de smarald mic, mic, mic chiar mai mic decat o gamalie de cer pe-un varf de vis. In oraselul-vis de smarald incap toate povestile curate ale copilariei cu printi si printese, cu regi si regine, cu bufoni si intelepti, cu magi si invatati si filozofi, cu eroi, dar si cu oameni simpli, asa ca noi oamenii. Acolo unde printii isi adora printesele toata viata si unde regii isi iubesc reginele pana la sfarsitul zilelor si inca haaat, mult mai departe decat mai incolo si decat poate cuprinde mintea omeneasca, se petrece povestea noastra.
In lumea aceea cu balauri si viteji, cu fanfaroni, dar si cu suflete nobile, cu ierni adevarate si cu veri grozave, cu bunici si bunicute de basm, cu mierea zilelor petrecuta lin pe fuioarele timpului prin vremuri, acolo, in tara din povestea-vis, in oraselul dintai, intr-o mica si curata bucatarioara stateau de vorba la gura sobei doua fetite.
Doua suflete se adunasera, la ceas fermecat asa cum numai in ceas de minune se pot deslusi tainele uitate in undeva departe, tare, tare departe din timp si vremuri, din alte zari ale seninului. O fata-femeie si o fata-copil, inercau sa desluseasca taina vietii.
In ziua aceea o mare urgie se abatuse peste linistea zilelor de Rai ale oraselului de smarald din visul-poveste si peste lumina casei in care traiau cele doua fete-fetite-femei. Tata, tata nu mai era...
Nu, nu pierise, nu se ratacise in luptele cu balaurii, norii ce mai induiosau uneori lumina Soarelui facand-o si mai blanda, era viu si sanatos. Nenorocirea lovise chiar in sufletul povestii, acolo unde se nasc clipele-zilele-sperantele si visele-copiii. Acolo unde se naste viitorul, lovise raul cel mai rau si dintr-o data nimic nu mai avea sens si rost si inteles. Era acum vremea venita mult prea devreme a impartirii boabelor de roua si a zanelor din clipe. Ce altceva sa aiba si sa i se cuvina unui pui de om la dreapta impartire a raiului pierdut?!
Aceasta era adevarata mostenire lasata de parintii ei, o nesfarsita si nemeritata durere si frangerea seninului privirii, iar ea, atunci un pui de om, lua curajoasa hotararea sa o primeasca cu bratele deschise. Poate ca pe undeva era si vina ei si i se cuvenea aceasta urgie, gandea ea orbita in furtuna durerii.
Cu pumnii ei mici stransi in teribila inclestare a disperarii fetita-copil isi promise siesi ca nu va lasa pe nimeni vreodata sa-i pricinuiasca o asemenea durere cum ii pricinuise tatal mamei! Isi mai jura atunci copila ca nimeni, niciodata nu-i va afla povestea si ca va uita de printi si pritese, de regi si regine si ca va trai asemenea oamenilor obisnuiti.
16 noiembrie 2009
Cioburi de roua, taina mamei...
Autor: FLORIN CHILIAN
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti...
A fost odata un orasel de smarald mic, mic, mic chiar mai mic decat o gamalie de cer pe-un varf de vis. In oraselul-vis de smarald incap toate povestile curate ale copilariei cu printi si printese, cu regi si regine, cu bufoni si intelepti, cu magi si invatati si filozofi, cu eroi, dar si cu oameni simpli, asa ca noi oamenii. Acolo unde printii isi adora printesele toata viata si unde regii isi iubesc reginele pana la sfarsitul zilelor si inca haaat, mult mai departe decat mai incolo si decat poate cuprinde mintea omeneasca, se petrece povestea noastra.
In lumea aceea cu balauri si viteji, cu fanfaroni, dar si cu suflete nobile, cu ierni adevarate si cu veri grozave, cu bunici si bunicute de basm, cu mierea zilelor petrecuta lin pe fuioarele timpului prin vremuri, acolo, in tara din povestea-vis, in oraselul dintai, intr-o mica si curata bucatarioara stateau de vorba la gura sobei doua fetite.
Doua suflete se adunasera, la ceas fermecat asa cum numai in ceas de minune se pot deslusi tainele uitate in undeva departe, tare, tare departe din timp si vremuri, din alte zari ale seninului. O fata-femeie si o fata-copil, inercau sa desluseasca taina vietii.
In ziua aceea o mare urgie se abatuse peste linistea zilelor de Rai ale oraselului de smarald din visul-poveste si peste lumina casei in care traiau cele doua fete-fetite-femei. Tata, tata nu mai era...
Nu, nu pierise, nu se ratacise in luptele cu balaurii, norii ce mai induiosau uneori lumina Soarelui facand-o si mai blanda, era viu si sanatos. Nenorocirea lovise chiar in sufletul povestii, acolo unde se nasc clipele-zilele-sperantele si visele-copiii. Acolo unde se naste viitorul, lovise raul cel mai rau si dintr-o data nimic nu mai avea sens si rost si inteles. Era acum vremea venita mult prea devreme a impartirii boabelor de roua si a zanelor din clipe. Ce altceva sa aiba si sa i se cuvina unui pui de om la dreapta impartire a raiului pierdut?!
Aceasta era adevarata mostenire lasata de parintii ei, o nesfarsita si nemeritata durere si frangerea seninului privirii, iar ea, atunci un pui de om, lua curajoasa hotararea sa o primeasca cu bratele deschise. Poate ca pe undeva era si vina ei si i se cuvenea aceasta urgie, gandea ea orbita in furtuna durerii.
Cu pumnii ei mici stransi in teribila inclestare a disperarii fetita-copil isi promise siesi ca nu va lasa pe nimeni vreodata sa-i pricinuiasca o asemenea durere cum ii pricinuise tatal mamei! Isi mai jura atunci copila ca nimeni, niciodata nu-i va afla povestea si ca va uita de printi si pritese, de regi si regine si ca va trai asemenea oamenilor obisnuiti.
Favorite
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.