In partea nordica a oceanului Indian, in golful Bengal, se gasesc Insulele Andaman. Insula North Sentinel, parte a acestui arhipelag, se remarca prin faptul ca aici traiesc cateva sute de oameni ce formeaza ultimul trib preneolitic din lume. Sentinelezii, asa cum sunt numiti membrii acestei civilizatii, reprezinta cel mai izolat trib din lume
Insulele Andaman sunt locuite de cel putin 60.000-70.000 de ani, primii oameni ajungand aici din India sau din Burma in urma Marii Migratii dinspre Africa spre est, ce a avut loc cu aproximativ 20.000 de ani inainte ca Europa sa fie locuita. Timp de mii de ani, societatile ce populau acest arhipelag nu au fost perturbate de nicio influenta externa, fapt ce a condus la dezvoltarea mai multor grupuri de indigeni, printre care Marii Andamanezi, Jarawa, Onge, Shompen, Jangil si sentinelezii.
Tribul Jangil a disparut la inceputul secolulului al XX-lea, urmat de Oko-Juwoi si apoi de majoritatea celorlalte popoare din arhipelag. Soarta lor nu a fost impartasita insa de triburile Jarawa si sentinelez, care au respins cu violenta orice legatura cu lumea exterioara. In cele din urma, insa, tribul Jarawa a acceptat contactul incepand cu 1998, iar acum existenta lui este amenintata de pojar si turism, de braconierii care ii vaneaza hrana si de extinderea asezarilor si a drumurilor construite de colonistii ce traiesc in arhipelag.
Sentinelezii nu au lasat garda jos, continuand sa refuze orice contact cu strainii. Din acest motiv, ei reprezinta una din din ultimele populatii de pe planeta neatinse de civilizatia moderna.
Civilizatia sentineleza se incadreaza, din punct de vedere tehnologic, in categoria celor din epoca de piatra. Sentinelezii sunt singura populatie de pe Terra care pastreaza un stil de viata paleolitic, traiul lor depinzand de cules, vanatoare si pescuit. Conform unor relatari, pot curata nucile de cocos cu dintii si pescuiesc cu sulite si arcuri cu sageti. Aceste instrumente sunt folosite si pentru a vana porcii mistreti, testoasele si varanii care traiesc pe insula. Agricultura, in schimb, le este straina.
De asemenea, sentinelezii au construit canoe pe care le folosesc pentru a se deplasa in apele putin adanci din apropiere de mal, insa acestea nu sunt dotate cu vasle. Propulsia se realizeaza prin impingere cu prajini.
Sentinelezii folosesc focul, pe care-l ascund si il pazesc cu strasnicie, pentru ca nu stiu sa-l obtina.
Limba lor este unica in lume si nu seamana nici macar cu cele vorbite in restul arhipelagului Andaman. Dincolo de acest lucru, nu se cunoaste nimic despre sentineleza.
Se estimeaza ca populatia insulei North Sentinel numara undeva intre 50 si 400 de persoane. Un numar precis nu poate fi obtinut, deoarece sentinelezii nu sunt prietenosi cu vizitatorii. De altfel, recensamantul din 2001 a fost efectuat de la distanta de reprezentantii guvernului indian, de care apartine insula. Rezultatele oficiale au numarat 39 de persoane (21 de barbati si 18 femei), insa autoritatile recunosc ca nu reprezinta o masuratoare exacta a populatiei de pe insula ce se intinde pe 72 de kilometri patrati.
O analiza ADN efectuata asupra celorlalte triburi din arhipelagul Andaman sugereaza ca sentinelezii reprezinta una dintre cele mai vechi populatii ale planetei, dainuind de peste 70.000 de ani!
Trilokinath Pandit - primul strain care a reusit sa se apropie de sentinelezi
In 1967, la 20 de ani dupa preluarea controlului asupra arhipelagului Andaman in urma obtinerii independentei, autoritatile indiene au intreprins primele incercari de a-i contacta pe sentinelezi. O expeditie condusa de antropologul Triloki Nath Pandit a ajuns pe insula, lasand cateva nuci de cocos la tarm, insa fara vreun rezultat - sentinelezii s-au ascuns in jungla. Cercetatorii au incercat din nou sa ii contacteze pe sentinelezi in 1970 si in 1973, insa in ambele cazuri au fost intampinati cu sageti.
In 1974, Pandit a pornit din nou in expeditie, de data aceasta alaturi de o echipa de filmare, incercand sa stabileasca o legatura cu sentinelezii. Le-a dus in dar cateva vase, fructe, jucarii si chiar un porc. Tentativa sa a fost respinsa, unul din membrii echipei de filmare alegandu-se cu o sageata in coapsa.
Pandit a continuat sa incerce sa le arate ca nu avea intentii rele, ducandu-le diferite cadouri de-a lungul anilor, insa nu a reusit sa-i imbuneze. "Ne asteptau cu sulite si acuri, iar uneori se intorceau cu spatele si se asezau pe vine, in pozitie de defecare, pentru a ne insulta si a ne arata ca nu eram doriti pe insula", relata Pandit in rapoartele sale.
Antropologul nu a renuntat si a continuat sa le aduca nuci de cocos, care nu se gasesc pe insula, iar cu timpul le-a castigat increderea. In cele din urma, dupa 24 de ani de eforturi, Pandit a reusit sa ajunga pe insula. Pe 4 ianuarie 1991, expeditia condusa de Pandit a fost intampinata de 28 de membri ai tribului neinarmati. "Nu stiu daca au un sef de trib, dar mi-e clar ca au luat cumva decizia de a fi, in cele din urma, prietenosi cu noi. Nu stiu cum, nu stiu de ce", a explicat Pandit.
Pandit este singurul antropolog care a reusit sa patrunda in cultura sentineleza, spulberand multe mituri concepute de britanicii si indienii care au colonizat arhipelagul Andaman. El le-a explicat acestora ca triburile de etnie Negrito (cum sunt numite toate triburile indigene din Andaman si Nicobar) nu sunt "maimute care traiesc ca animalele", cum erau considerati sentinelezii.
Astfel, sentinelezii nu sunt canibali si nici excesiv de violenti - "sunt doar precauti, vor sa se apere de straini". Stilul lor de viata a ramas in epoca de piatra pentru ca, cel mai probabil, nu a fost nevoie ca acesta sa evolueze.
Ei nu poarta imbracaminte, iar in primele expeditii in care Pandit a fost acceptat pe insula, acestia l-au dezbracat. "Ei nu pricep rostul hainelor. M-au dezbracat pentru ca erau curiosi sa vada ce vrem sa ascundem sub vesminte", a explicat Pandit, care a ramas in repetate randuri fara ochelari in expeditiile pe insula.
Gratie activitatii sale stiintifice, Dr. Pandit a ajuns sa conduca Anthropological Survey of India, principala organizatie din India dedicata antropologiei. La finalul anului 1992, Pandit s-a pensionat si s-a intors Calcutta. De atunci, nimeni altcineva nu a reusit sa stabileasca un contact prietenos cu sentinelezii.
Dupa ce contactele cercetatorilor cu triburile Jarawa au dus la moartea multor nativi in urma unor epidemii de pojar, autoritatiile indiene au decis in 1996 sa interzica antropologilor calatoriile pe insula sentinelezilor, pentru a nu-i expune bolilor de pe subcontinentul indian. Guvernul local al insulelor Andaman si Nicobar a anuntat ca nu doreste sa se amestece in stilul de viata al sentinelezilor, permitandu-le acestora sa traiasca in pace