Din aceeasi categorie
|
Maroc- in inima traditiilor 112 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Ep. 28 298 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Orasul subteran din Capadocia - Turcia 1.284 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Ep 29 495 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Episodul 17 345 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! S2-Ep15 (52): 322 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Ep 24: 313 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Ep 22 300 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Satul Botiza 1.093 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pe poteci, spre inima ta! Ep 19 355 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Turism
Capadocia inima Bizatului
| Adaugat de sirena | 13.03.2012 |  Adauga
la favorite |
630 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIn aceste locuri, sacrul si profanul au cunoscut convietuirea, iar piatra s-a lasat zgariata de semnele crestine, „oferindu-se" voluntara sa devina, in vreme de prigoana ceea ce a fost chit pentru Iona, dupa cum vom descoperi din geografia locului.
Istoria zbuciumata a acestor locuri pare a fi „ sculptata" in stanca , cu formatiuni vulcanice spectaculoase, locuri trasformate de oameni pentru a deveni locuinte, biserici, manastiri, aspecte pe care le voi expune si dezvolta in randurile ce urmeaza.
Atat de uimitoare sunt orasele subterane din Capadocia, incat sunt considerate a fi a opta minune a lumii.
Asa cum am vazut, ele au luat nastere ca locuri de refugiu pentru populatiile care se aflau in zona in timpul invaziilor arabe din secolul al VII-lea d.Hr.. Nefiind antrenati ca luptatori, locuitorii au preferat sa se retraga, avand pregatit in subteran un adevarat oras-labirint cu diferite incaperi, cu depozite de alimente, cu locuri de rugaciune, inclusiv cu sisteme de ventilatie. Cei mai multi arheologi apreciaza numarul acestora cam la 40. Insa, dupa unele surse, se crede ca, in hotarele Capadociei, erau mult mai multe, chiar cateva sute. Multi localnici se folosesc si azi de incaperile subterane, la care au acces chiar din curtile gospodariilor lor.
Unii poate ar numi-o viata pe verticala, si nu cred ca s-au inselat atunci cand au gandit in acest fel. Astfel priceperea „inginereasca“ a celor ce le-au proiectat si construit, e de mentionat ca si azi se pastreaza misterul istoric in ceea ce priveste modul de lucru, uneltele folosite, timpul necesar realizarii acestora, cum s-au transportat la suprafata tonele de material, fara mijloace moderne de excavatii si de transport.
Uimitor, sub aspectul tehnicii de constructie, este modul cum au fost concepute coridoarele si treptele ce asigurau legatura dintre nivele, fiecare nivel fiind o unitate de sine statatoare, unde se gaseau de la bucatarii comune, sali de mese, incaperi pentru pastrarea alimentelor, pana la dormitoare si chiar cimitire si inchisori. Printr-un put central se realiza ventilarea intregului spatiu. Apa era captata prin puturi interioare. Trebuie mentionat faptul ca, de multe ori, aceste orase subterane permiteau, printr-un sistem de tuneluri, evacuarea intr-o alta vale, paralela cu cea in care se afla orasul. Populatia putea cobori in subteran si putea iesi intr-un alt loc, astfel incat nu trebuia sa ramana prea mult adapostita in acelasi loc.
Actualmente, orasele subterane sunt muzee si pot fi vizitate pe trasee fixe, pentru ca, tunelurile sunt pline cu pamant rezultat din eroziunile si surparile produse de-a lungul veacurilor. Cele mai multe tuneluri pot fi vizitate pana pe la 30 m adancime. Ele sunt insa mult mai adanci, trecand de 80 m.
Intrarea in tuneluri, dupa momentul patrunderii in subteran, era blocata cu pietre cu diametre intre unu si doi metri, care nu puteau fi rostogolite decat din interior, astfel incat invadatorii arabi sa nu poata patrunde. Sistemul era aplicat inclusiv la incaperile interioare, de pe traseul coridoarelor, fiecare camera avand o destinatie proprie.
Intotdeauna insa, animalele domestice erau tinute in primele incaperi. Aceasta pentru a evita deplasarile lungi prin tunelurile foarte stramte, dar si pentru a impiedica patrunderea mirosurilor neplacute in camerele in care locuiau oameni. Supravietuirea, in aceste conditii, in orasele subterane, era posibila pe perioade de minim 15 zile si de maxim 30.
Sunt numeroase asemenea orase subterane in zona Capadociei, la Kaymakli, la Derinkuyu, la Urgup, la Avanos si sub alte sate. Dintre acestea, asezarea de la Kaymakli se pare ca era cea mai mare si mai bine organizata pentru adapostire si trai in conditii de supravietuire chiar mai mult de o luna. Despre aceasta, in viitoarea noastra calatorie in inima Asiei Mici.
Trasarea cadrului geografic, explicarea remodelarii formelor de relief, parte din istoria locului, se leaga indiscutabil de persecutiilor mentionate mai sus, motiv pentru care este necesara o scurta zabovire asupra grotelor crestinilor, pentru realizarea principiului cauza-efect.
Au experimentat ceea ce spune Sf. Tihon din Zadon: Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire.
O data cu extinderea crestinismului, Capadocia devine o zona puternic crestina, dovada fiind prima epistola a Sfantului Apostol Petru, care, se adreseaza „celor care traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia...“ (1 Pt 1, 1). Se pare ca, urmare a persecutiei romane, o parte a populatiei crestine se refugiaza din orase in zona grotelor din actualul sit Goreme care, in traducere libera, semnifica ,,nu ne puteti vedea aici!“.
Peste 30 de biserici si capele se afla in orasele din aceasta vale. Cele mai multe dintre ele dateaza din secolele IX-XII si sunt construite sub forma de cruce. Adeseori, sunt inconjurate de morminte sapate in piatra. Mai trebuie spus ca, din cauza infiltratiilor, multe dintre aceste biserici se afla in stare de degradare asa ca autoritatile din Turcia au demarat in urma cu cativa ani un amplu proiect de reabilitare si conservare a lor.
Una dintre cele mai cunoscute biserici este, cu siguranta, Karanlik. Numele ei popular este Biserica Neagra. Motivul? Are doar un mic ochi de fereastra pe unde lumina poate intra in biserica. Biserica e construita pe doua niveluri si pastreaza inca vechi fresce, desi timpul si timpurile nu au fost tocmai ingaduitoare. Dupa eliminarea vietii moahale de aici, biserica a fost, timp de mai multi ani, crescatorie de porumbei. Situatia s-a remediat in 1950, dar au fost necesari 14 ani de munca pentru ca frescele sa fie restaurate. Astazi, aceste fresce, cu scene din Vechiul si Noul Testament, sunt considerate a fi celemai bine pastrate din vechea Capadocie.
Biserica Carikli sau Biserica cu Sandale ar putea fi caracterizata astfel: exista o singura sursa de lumina usa de la intrare, parca in spiritul cugetarii la Dumnezeu.
O alta locatie crestina, ce sfinteste locul, este Biserica Tokali, cea mai mare dintre bisericile sapate in stanca. Aici se gasesc fresce din secolele X-XI care uimesc prin culorile vii si foarte bine pastrate, prin minutiozitatea detaliilor.
Lista bisercilor din complexul monahal Goreme poate continua cu Biserica Elmali, cea mai mica si cea mai recenta, Biserica Yilanli, renumita pentru frescele ei reprezentandu-i pe cei din iad, incolaciti de serpi, Biserica Barbara, Biserica Cavusin, Biserica Kiliclar Kusluk sau Biserica Fecioarei Maria etc.
In general scrierile Parintilor Capadocieni ne prezinta imaginea unei cinstiri intense a mucenicilor si nicaieri inainte de sfarsitul secolului al IV-lea nu se intalneste mai mult entuziasm in participarea la praznuirile in cinstea martirilor. In martirologiul din Rasarit Cezareea Capadociei apare foarte des.
Din pacate, Grotele Capadociei, in lumea omului care pare sa le stie pe toate - cu ghilimelele de rigoare - , in timpul tehnicii moderne, au suferit o „mutatie", denaturandu-i-se functionalitate: de la sfintenie la turism de lux.
Ca o ancorare in prezent, cred ca ar fi relevante, mentionarea catorva date din gama turistica disponibila, pentru a observa abatera mentionata mai sus. Astfel in ultimii 20 de ani, Turcia a inceput sa exploateze tot mai mult potentialul turistic al acestei zone. Turistii pot sa locuiasca in hoteluri sapate in stanca, sa faca excursii calare sau sa se plimbe cu balonul deaspura oraselor sapate in stanca. Oferta turistica merge mai departe: casatorii in balon sau o initiere in teserea covoarelor alaturi de bastinase. Nu dorim formarea unei idei prin care am fi contra turismului ci sublinierea unor aspecte legate de tema propusa.
In aceasta incercare de a studia, evalua si sintetiza o parte din istoria Capadociei (romana Capadocia, turca Kapadokya, greaca Καππαδοκία, persana Katpatuka), am tinut cont de faptul ca fiecare aspect descoperit poate fi pe deplin inteles doar in contextul sau cronologic, geografic si etnocultural.
Aceasta analiza nu are, desigur, un caracter definitiv, ci doar inglobeaza rezultatele unor materiale cu caracter documentar, care trebuie extinse si asupra zonelor mai putin cercetate ale Capadociei.
Claudiu Stefan Raicu
Istoria zbuciumata a acestor locuri pare a fi „ sculptata" in stanca , cu formatiuni vulcanice spectaculoase, locuri trasformate de oameni pentru a deveni locuinte, biserici, manastiri, aspecte pe care le voi expune si dezvolta in randurile ce urmeaza.
Atat de uimitoare sunt orasele subterane din Capadocia, incat sunt considerate a fi a opta minune a lumii.
Asa cum am vazut, ele au luat nastere ca locuri de refugiu pentru populatiile care se aflau in zona in timpul invaziilor arabe din secolul al VII-lea d.Hr.. Nefiind antrenati ca luptatori, locuitorii au preferat sa se retraga, avand pregatit in subteran un adevarat oras-labirint cu diferite incaperi, cu depozite de alimente, cu locuri de rugaciune, inclusiv cu sisteme de ventilatie. Cei mai multi arheologi apreciaza numarul acestora cam la 40. Insa, dupa unele surse, se crede ca, in hotarele Capadociei, erau mult mai multe, chiar cateva sute. Multi localnici se folosesc si azi de incaperile subterane, la care au acces chiar din curtile gospodariilor lor.
Unii poate ar numi-o viata pe verticala, si nu cred ca s-au inselat atunci cand au gandit in acest fel. Astfel priceperea „inginereasca“ a celor ce le-au proiectat si construit, e de mentionat ca si azi se pastreaza misterul istoric in ceea ce priveste modul de lucru, uneltele folosite, timpul necesar realizarii acestora, cum s-au transportat la suprafata tonele de material, fara mijloace moderne de excavatii si de transport.
Uimitor, sub aspectul tehnicii de constructie, este modul cum au fost concepute coridoarele si treptele ce asigurau legatura dintre nivele, fiecare nivel fiind o unitate de sine statatoare, unde se gaseau de la bucatarii comune, sali de mese, incaperi pentru pastrarea alimentelor, pana la dormitoare si chiar cimitire si inchisori. Printr-un put central se realiza ventilarea intregului spatiu. Apa era captata prin puturi interioare. Trebuie mentionat faptul ca, de multe ori, aceste orase subterane permiteau, printr-un sistem de tuneluri, evacuarea intr-o alta vale, paralela cu cea in care se afla orasul. Populatia putea cobori in subteran si putea iesi intr-un alt loc, astfel incat nu trebuia sa ramana prea mult adapostita in acelasi loc.
Actualmente, orasele subterane sunt muzee si pot fi vizitate pe trasee fixe, pentru ca, tunelurile sunt pline cu pamant rezultat din eroziunile si surparile produse de-a lungul veacurilor. Cele mai multe tuneluri pot fi vizitate pana pe la 30 m adancime. Ele sunt insa mult mai adanci, trecand de 80 m.
Intrarea in tuneluri, dupa momentul patrunderii in subteran, era blocata cu pietre cu diametre intre unu si doi metri, care nu puteau fi rostogolite decat din interior, astfel incat invadatorii arabi sa nu poata patrunde. Sistemul era aplicat inclusiv la incaperile interioare, de pe traseul coridoarelor, fiecare camera avand o destinatie proprie.
Intotdeauna insa, animalele domestice erau tinute in primele incaperi. Aceasta pentru a evita deplasarile lungi prin tunelurile foarte stramte, dar si pentru a impiedica patrunderea mirosurilor neplacute in camerele in care locuiau oameni. Supravietuirea, in aceste conditii, in orasele subterane, era posibila pe perioade de minim 15 zile si de maxim 30.
Sunt numeroase asemenea orase subterane in zona Capadociei, la Kaymakli, la Derinkuyu, la Urgup, la Avanos si sub alte sate. Dintre acestea, asezarea de la Kaymakli se pare ca era cea mai mare si mai bine organizata pentru adapostire si trai in conditii de supravietuire chiar mai mult de o luna. Despre aceasta, in viitoarea noastra calatorie in inima Asiei Mici.
Trasarea cadrului geografic, explicarea remodelarii formelor de relief, parte din istoria locului, se leaga indiscutabil de persecutiilor mentionate mai sus, motiv pentru care este necesara o scurta zabovire asupra grotelor crestinilor, pentru realizarea principiului cauza-efect.
Au experimentat ceea ce spune Sf. Tihon din Zadon: Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire.
O data cu extinderea crestinismului, Capadocia devine o zona puternic crestina, dovada fiind prima epistola a Sfantului Apostol Petru, care, se adreseaza „celor care traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia...“ (1 Pt 1, 1). Se pare ca, urmare a persecutiei romane, o parte a populatiei crestine se refugiaza din orase in zona grotelor din actualul sit Goreme care, in traducere libera, semnifica ,,nu ne puteti vedea aici!“.
Peste 30 de biserici si capele se afla in orasele din aceasta vale. Cele mai multe dintre ele dateaza din secolele IX-XII si sunt construite sub forma de cruce. Adeseori, sunt inconjurate de morminte sapate in piatra. Mai trebuie spus ca, din cauza infiltratiilor, multe dintre aceste biserici se afla in stare de degradare asa ca autoritatile din Turcia au demarat in urma cu cativa ani un amplu proiect de reabilitare si conservare a lor.
Una dintre cele mai cunoscute biserici este, cu siguranta, Karanlik. Numele ei popular este Biserica Neagra. Motivul? Are doar un mic ochi de fereastra pe unde lumina poate intra in biserica. Biserica e construita pe doua niveluri si pastreaza inca vechi fresce, desi timpul si timpurile nu au fost tocmai ingaduitoare. Dupa eliminarea vietii moahale de aici, biserica a fost, timp de mai multi ani, crescatorie de porumbei. Situatia s-a remediat in 1950, dar au fost necesari 14 ani de munca pentru ca frescele sa fie restaurate. Astazi, aceste fresce, cu scene din Vechiul si Noul Testament, sunt considerate a fi celemai bine pastrate din vechea Capadocie.
Biserica Carikli sau Biserica cu Sandale ar putea fi caracterizata astfel: exista o singura sursa de lumina usa de la intrare, parca in spiritul cugetarii la Dumnezeu.
O alta locatie crestina, ce sfinteste locul, este Biserica Tokali, cea mai mare dintre bisericile sapate in stanca. Aici se gasesc fresce din secolele X-XI care uimesc prin culorile vii si foarte bine pastrate, prin minutiozitatea detaliilor.
Lista bisercilor din complexul monahal Goreme poate continua cu Biserica Elmali, cea mai mica si cea mai recenta, Biserica Yilanli, renumita pentru frescele ei reprezentandu-i pe cei din iad, incolaciti de serpi, Biserica Barbara, Biserica Cavusin, Biserica Kiliclar Kusluk sau Biserica Fecioarei Maria etc.
In general scrierile Parintilor Capadocieni ne prezinta imaginea unei cinstiri intense a mucenicilor si nicaieri inainte de sfarsitul secolului al IV-lea nu se intalneste mai mult entuziasm in participarea la praznuirile in cinstea martirilor. In martirologiul din Rasarit Cezareea Capadociei apare foarte des.
Din pacate, Grotele Capadociei, in lumea omului care pare sa le stie pe toate - cu ghilimelele de rigoare - , in timpul tehnicii moderne, au suferit o „mutatie", denaturandu-i-se functionalitate: de la sfintenie la turism de lux.
Ca o ancorare in prezent, cred ca ar fi relevante, mentionarea catorva date din gama turistica disponibila, pentru a observa abatera mentionata mai sus. Astfel in ultimii 20 de ani, Turcia a inceput sa exploateze tot mai mult potentialul turistic al acestei zone. Turistii pot sa locuiasca in hoteluri sapate in stanca, sa faca excursii calare sau sa se plimbe cu balonul deaspura oraselor sapate in stanca. Oferta turistica merge mai departe: casatorii in balon sau o initiere in teserea covoarelor alaturi de bastinase. Nu dorim formarea unei idei prin care am fi contra turismului ci sublinierea unor aspecte legate de tema propusa.
In aceasta incercare de a studia, evalua si sintetiza o parte din istoria Capadociei (romana Capadocia, turca Kapadokya, greaca Καππαδοκία, persana Katpatuka), am tinut cont de faptul ca fiecare aspect descoperit poate fi pe deplin inteles doar in contextul sau cronologic, geografic si etnocultural.
Aceasta analiza nu are, desigur, un caracter definitiv, ci doar inglobeaza rezultatele unor materiale cu caracter documentar, care trebuie extinse si asupra zonelor mai putin cercetate ale Capadociei.
Claudiu Stefan Raicu
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.