Faramita Lambru -
S-a nascut in 1927 in Bucuresti, nepotul varfului de generatie de la sfarsitul sec. XIX, violonistul Tudor Faramita. Din 1947 incepe sa invete sa cante la acordeon, in 1952 devenind acordeonistul Formatiei de muzica populara a Teatrului de Estrada Bucuresti. In 1953 este descoperit de Maria Tanase, devenind acordeonistul acesteia pana la moartea sa in 1963. In 1956 este angajat la orchestra Teatrului de revista „Constantin Tanase" din Bucuresti.
A intreprins numeroase turnee artistice in Paris (1965), Berlin (1966), Roma (1966) si din nou Paris (1967). In 1965 joaca in filmul „Dincolo de bariera", in regia lui Francisc Munteanu, iar in 1966 apare in filmul rusesc „Tunelul". In acelasi an inregistreaza primele sale materiale la Electrecord. Moare in 1974.
Stil: Faramita Lambru a fost unul dintre cei mai completi si originali lautari bucuresteni din a doua jumatate a sec. XX. Ca instrumentist, canta cu virtuozitate exceptionala la basii mainii stangi ai acordeonului, dupa cum stapanea si intreaga gama de fiorituri melodice (de extrema finete si subtilitate tehnica lautareasca, aproape „vocala", pentru mana dreapta). A fost primul acordeonist din Romania care a cantat la acordeon un solo de basi, la sfarsitul anilor `40.
In calitate de acordeonist al Mariei Tanase a stapanit un repertoriu de aproape 200 de piese instrumentale si peste 150 de piese vocale, avand un har particular in interpretarea repertoriului lautaresc urban (mahala), admirabil ilustrat mai ales vocal. Stilul sau vocal aminteste de vocile din a doua jumatate a sec. XIX (stil vocal mentionat si probabil utilizat de Anton Pann, dar si de Chiosea sau Nastase Ionescu), in timp ce frazarea si accentele horelor si sarbelor instrumentale (exemplificate si in piesa de fata) sunt influentate in special de Sava Padureanu si George Ochialbi (toti lautari contemporani cu bunicul sau).
Piesa de fata: inregistrare din 1966, orch. Nicolae Baluta