AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Salvador Dali
Salvador Dali, numele la nastere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech (* 11 mai 1904, Figueras, Spania - † 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seama al curentului suprarealist in arta. Gratie aparitiilor excentrice si megalomaniei sale, Salvador Dali a devenit o vedeta mondiala, care a reusit sa foloseasca forta mass-mediei pentru a-si spori averea si gloria.
Viata si opera
Inca de copil, manifesta un viu interes pentru pictura, primele incercari le face pe cutii de carton pentru palarii, primite de la matusa sa, croitoreasa de lux. Familia locuieste la Figueras, intr-o vara, parintii il trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot ii sugereaza sa-si continue studiile in Madrid. In 1918, va avea prima expozitie a operelor sale in teatrul local din Figueras.
In 1921 intra la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se imprieteneste cu Federico Garcia Lorca si Luis Bunuel, dar - deceptionat de sistemul de predare - incita studentii la manifestari de protest si este exclus din scoala. Incepe sa poarte favoriti, pantaloni scurti, pardesiu lung, palarie de pasla si sa fumeze pipa.
Salvador Dali - Persistenta memoriei , 1931
Este interesat de futuristii italieni, apoi de "Scoala de Metafizica" a lui Giorgio De Chirico, care ii va influenta considerabil evolutia artistica, mai cu seama ca lecturile pasionate din Freud trezisera vocatia pentru manifestarile inconstientului in arta.
In anul 1926 se duce la Paris, unde vine in contact cu ambianta intelectuala a capitalei Frantei, in acel timp in plina efeverscenta suprarealista, si face cunostinta cu Andre Breton, Pablo Picasso, Joan Miro si Paul Eluard. In acest cerc suprarealist se imprieteneste mai ales cu scriitorul francez Rene Crevel, care ii va dedica pictorului o brosura intitulata "Dali sau antiobscurantismul" (1931).Salvador Dali - Copil geopolitic privind nasterea omului, 1943
"Metoda paranoico-critica"
Dali este entuziasmat de miscarea suprarealista, in care vede posibilitatea manifestarii imaginatiei sale exuberante unita cu o virtuozitate tehnica a desenului si culorii. Datorita comportamentului sau, in 1934 este exclus din grupul artistilor suprarealisti, ceea ce nu-l impiedica sa se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale".
Ca alternativa la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dali recurge la propriul sau stil ca "metoda paranoico-critica", pe care o defineste drept "o metoda spontana a cunoasterii irationale care consta in interpretarea critica a reveriilor delirante".
Astfel, imaginile pe care pictorul incearca sa le fixeze pe panza deriva din agitatia tulbure a inconstientului (paranoia) si reusesc a capata forma numai datorita rationalizarii delirului (momentul critic).
Din aceasta metoda au rezultat imagini de o extraordinara fantezie pana la stupefactie. Tehnica adoptata este aceea a picturii din Renastere, din care preia doar exactitatea desenului si cromatismul, nu insa masura echilibrului formal. In picturile sale prevaleaza efecte iluzioniste si o complexitate tematica care amintesc empfaza si exuberanta barocului iberic. Dali recurge la spatii largi in care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - intr-o combinatie irationala a raporturilor si deformare a realitatii.
Pasiunea pentru Gala
In 1929 intalneste pe Gala Diaconov, sotia poetului Paul Eluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vietii lui. Reuseste sa o desparta de Eluard, Gala devenindu-i nu numai sotie, dar si muza inspiratoare, reprezentand-o in multe din picturile sale. Gratie Galei, Dali va cunoaste in cele din urma dragostea trupeasca, care ii fusese pana atunci cu desavarsire straina, salvandu-l de nebunie, dupa cum a marturisit artistul.
Delirul megalomaniei
Intre 1939 si 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace intr-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-lui cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa - gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia.
Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dali" sau pur si simplu "divinul". Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar martruriseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui.
Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil. In 1975 primeste un titlu nobiliar, devine "marchiz de Pubol", deoarece in acel timp locuia in castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei.
Gala moare in 1982, in 1983 Dali picteaza ultimul sau tablou, Coada de randunica. Dupa un accident in care sufera arsuri grave, se retrage din viata publica. Paraseste castelul si se adaposteste in turnul "Galatea" din al sau "Teatro-Museo", unde va muri in ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea in care s-a nascut.
Citate
"Daca vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dali)
"Exista intotdeauna doua feluri de pictori: cei care depasesc limita si cei care stiu cum sa se apropie de aceste granite cu respect si rabdare, fara sa le incalce insa". (Dali)
Alte Citate Salvador Dali
La varsta de sase ani, vroiam sa fiu bucatar. La sapte ani, vroiam sa fiu Napoleon. Si ambitiile mele au crescut in mod constant de atunci incoace.
Societatile democratice sunt incapabile sa publice asemenea revelatii fulgeratoare cum sunt eu obisnuit sa produc.
Nu-ti fa griji cum sa fii modern. Din pacate, sa fii modern este singurul lucru care, orice ai face, nu-l poti evita.
Desenul este cinstea artei. Nu exista posibilitatea inselatoriei. Este ori bun, ori prost.
In fiecare dimineata cand ma trezesc, experimentez din nou pplacerea suprema: aceea de a fi Salvador Dali.
Nu-ti fie frica de perfectiune: n-o s-o atingi niciodata.
Nu pictez un portret care sa arate ca subiectul, mai degraba persoana respectiva ajunge sa fie ca si portretul pe care i l-am facut.
Nu consum droguri. Eu sunt droguri.
Am o gandire Daliniana: singurul lucru de care nu se va satura lumea niciodata sunt lucrurile scandaloase.
Am asezat uratenia la mine pe genunchi, si aproape imediat m-am plictisit de ea.
Pentru a obtine respect durabil in societate este important sa ai un talent deosebit.
Atunci, poti sa-i tragic un sut in prohab societatii pe care o iubesti, inca din tinerete. Dupa aceea, fii snob.
In loc de a icnerca cu incapatanare sa folosesti suprarealismul pentru scopuri subversive, este necesar sa incerci sa transformi suprarealismul in ceva la fel de solid, complet si clasic ca si lucrurile pe care le gasesti in muzee.
Inteligenta fara ambitie este o pasare fara aripi.
Doar bunul gust are puterea de a steriliza si este intotdeauna primul handicap contra unei creativitar i functionare.
Lasati-mi dusmanii sa se devoreze unii pe altii.
Placandu-mi banii asa cum imi plac mie, devin nici mai mult nici mai putin decat misticism. Banii sunt o glorie.
Greselile au mereu o natura aproape sacra. Nu incercati sa le coectati niciodata. Din contra: rationalizati-le, intelegeti-le in profunzime. Dupa aceea doar va fi posibil sa le sublimati.
Pictura este o parte infinit de marunta a personalitatii mele.
Arta progresiva poate asista oamenii sa invete nu doar despre fortele obiective care lucreaza in societatea inc are ei traiesc, ci si despre caracterul extreme de social al vietii lor interioare. In ultimul rand, ea poate mobilize oamenii catre emacipare sociala.
Suprarealismul e distructiv, dar distruge doar ceea ce considera a fi impedimente in calea viziunii noastre.
Luati-ma, eu sunt drogul; luati-ma, eu sunt halucinogenul.
Diferenta intre falsele amintiri si cele adevarate este aceeasi ca si cea in cazul bijuteriilor: cele false arata intotdeauna ca fiind cele reale, cele stralucitoare.
Primul barbat care a comparat obrajii unei femei cu trandafirii a fost, evident, un poet.
Primul barbat care a repetat comparatia a fost, cel mai probabil, un idiot.
Singura diferenta intre mine si un nebun este ca eu nu sunt nebun.
Secretul influentei mele a fost mereu ca ea a fost secreta.
Frumusetea inspaimantatoare si comestibila a arhitecturii Art Nouveau.
Termometrul succesului este gelozia colegilor de breasla.
Sunt zile in care ma gandesc ca voi muri din supradoza de satisfactie.
De fapt, este o singura diferenta intre un nebun si mine. Nebunul crede ca este sanatos. Eu stiu ca sunt nebun.
Cei care nu vor sa imite pe nimeni, nu produc nimic.
Razboaiele nu au facut rau nimanui niciodata, cu exceptia oamenilor care au murit in ele.
Suntem cu totii infometati si insetati dupa imagini conrete. Arta abstracta va fi fost buna pentru un singur lucru: acela de a restaura exacta virginitate a artei figurative.
Ce este un televizor pentru un om, care trebuie doar sa-si inchida ochii pentru a vedea cele mai inaccesibile regiuni ale vazutului si nevazutului, care trebuie sa-si imagineze doar pentru a trece de ziduri si pentru a determina toate Bagdadurile viselor sale sa se nasca din praf?
Salvador Dali (Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech – 1904-1989) este unul dintre cei mai cunoscuti pictori spanioli. Exista voci care il numesc pe pictorul catalan ca fiind cel mai mare reprezentant al suprarealismului, in timp ce nu putini sunt cei care afirma ca ar fi cel mai mare pictor al lumii. Insa exista un lucru asupra caruia atat admiratorii pictorului cat si criticii lui sunt de acord; Salvador Dali a fost genial!, flirtand tot timpul cu nebunia – despre care spunea: "Singura diferenta dintre un nebun si mine este aceea ca eu nu sunt nebun." Cunoscut fiind pentru egoismul, megalomania si materialismul sau, ba chiar pentru un anumit grad de narcisism, Dali devine o vedeta mondiala folosindu-se de forta mass-mediei pentru a-si spori influenta si averea.
Intre anii 1939-1948, artistul traieste la New York, expozitiile sale avand un succes triumfal. Intr-un delir al megalomaniei, Dali incepe sa se plimbe pe strazile New York-ului cu un clopotel pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca poate trece neobservat pe strada fiindu-i la fel de insuportabil ca smerenia si saracia. In interviurile acordate de Salvador Dali in acea vreme, acesta vorbeste despre sine la persoana a treia, prin formula "divinul Dali", sau simplu "divinul".
Favorite