Din aceeasi categorie
|
Chris Rea - Somewhere Between Highway 61 & 49/ 2010 864 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea- Long is The Time, Hard is the Road / 2004 831 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Somewhere Between Highway 61 & 49/2005 715 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Looking For The Summer / 1991 1.702 vizite - 0 comentarii adaugat de sirena |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Jazzy Blue / 2008 734 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Stay with me forever / 2005 693 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Sometimes (Latin blues) / 2005 564 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Fool (If You Think It's Over) / 2005 679 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Chris Rea - Come So Far, Yet Still So Far To Go /2009 783 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
George Harrison - Any Road / 2002 live 1.892 vizite - 0 comentarii adaugat de margareta |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Muzica >> Muzica noua
Chris Rea - Stony Road /2002
| Adaugat de Alexandra | 09.02.2012 |  Adauga
la favorite |
399 vizualizari Nota film: 5 / 5 (1 vot ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteChris Rea - Stony Road /2002
Inceputul carierei Rea nu a cantat foarte mult pe scena muzicala din Middlesbrough nici solo, nici in vreo trupa locala. Totusi, sub indrumarea unui patron de club local, John B. McCoy, a reusit sa semneze un contract cu casa de discuri Magnet Records. Whatever Happened to Benny Santini? a fost albumul de debut al lui Rea, lansat in 1978. Primul single de pe album, Fool (If You Think It's Over) este cel mai mare hit al sau din Statele Unite, ocupand locul 12 in Billboard Hot 100. Fool (If You Think It's Over) a fost nominalizata la premiile Grammy pentru categoria Cea mai buna melodie a anului, pierzand in fata melodiei Just the Way You Are a lui Billy Joel. Spre de deosebire de majoritatea single-urilor lui Rea, Fool... nu a intrat in topurile britanice in timpul primei sale lansari si a ajuns doar pe locul 30 cand a fost relansat la sfarsitul anului 1978. Cantareata britanica Elkie Brooks a avut succes cu melodia Fool... in 1981, cand a ajuns cu melodia pe locul 17. De asemenea, a fost prima melodie difuzata de Radio Caroline, dupa o lunga perioada in care nu a mai fost difuzata.
Numele albumului este o referire la numele de scena pe care Magnet Records intentiona sa i-l dea lui Chris Rea, pentru a avea o rezonanta mai atractiva din punct de vedere comercial.
Albumul Whatever Happened to Benny Santini? a fost produs de Gus Dudgeon. Rea nu a fost multumit de mixajul final al albumului. Totusi, mai tarziu si-a schimbat parerea, incepand cu compilatia sa greatest hits New Light Through Old Windows, care continea o versiune reinregistrata a melodiei Fool.... Dudgeon a produs si urmatorul album al lui Rea, Deltics Lovitura la nivel european Rea a inceput sa isi concentreze atentia asupra Europei, lansand opt albume in anii 1980. Abia in 1985, cu albumul Shamrock Diaries si melodiile Stainsby Girls si Josephine, audientele britanice au inceput sa il observe. Pe 5 iulie 1986 Rea a cantat in fata a 95.000 de spectatori la Slane Castle, Irlanda, in deschiderea trupei Queen, concert din cadrul turneului Magic Tour al lor. Urmatoarele albume, On The Beach si Dancing With Strangers, au devenit mari hituri la nivel britanic inainte de compilatia sa New Light Through Old Windows din 1988, care i-a adus succes lui Rea.
Urmatorul sau album avea sa devina urmatoarea sa mare lovitura. The Road to Hell, lansat in 1989, a avut un succes masiv si a devenit primul sau album numarul 1 in Regatul Unit. Totusi, acest succes nu a fost reflectat si in Statele Unite, unde a ocupat doar locul 107, in ciuda faptului ca single-ul Texas a fost frecvent difuzat la radio. Urmatorul album, Auberge, a fost si el un hit la nivel european, ocupand locul 1 in Regatul Unit.
Dupa AubergeDupa Auberge, Rea a lansat albumul God's Great Banana Skin, care a ocupat locul 4 in Regatul Unit. Albumul a insemnat o revenire a lui Rea la un gen apropiat de rock pe care l-a abordat pe albumul The Road to Hell iar single-ul Nothing to Fear a devenit inca un hit Top 20. Un an mai tarziu, albumul Espresso Logic a ajuns in Top 10 iar Julia, inspirata dupa ceea de-a doua fiica a lui Rea, a devenit cel de-al 11-lea single Top 40. Datorita unei perioade cu probleme de sanatate, urmatorul sau album a fost lansat abia in 1998.
In ciuda faptului ca niciun single nu a fost lansat si a fost putin promovat, albumul The Blue Cafe a ajuns in Top 10 in Regatul Unit, desi avea sa devina ultimul album al lui Rea care sa atinga aceasta performanta. In 1999, la 10 ani dupa lansarea albumului The Road to Hell, Rea a lansat The Road to Hell: Part 2, care nu a fost deloc promovat si nu a ajuns in Top 40. Totusi, nu a insemnat decaderea lui Rea: in 2000 a lansat albumul King of the Beach, care a fost apreciat de critici si a ajuns in Top 30.
Lupta cu pancreatita si revenirea la bluesDupa ce a fost diagnosticat cu pancreatita, Chris a facut o operatie in 2001, in urma careia doctorii au prezis 50% sanse de supravietuire. Rea si-a promis ca daca se va recupera, va reveni la radacinile sale blues. Lupta sa cu moartea a declansat o schimbare completa in motivatie si management muzical. Rezultatul a fost Blue Guitars, o colectie de 11 CD-uri cu 137 de piese de inspiratie blues inregistrate in doar 18 luni, colectie completata de propriile sale picturi ca si coperti. Acest proiect este vazut de el ca fiind cea mai buna lucrare a sa de pana acum. In 2002, Rea s-a intors la radacinile sale blues, lansand albumul Dancing Down the Stony Road, album inregistrat in Franta si Regatul Unit. Albumul a fost insotit de un DVD cu acelasi nume, care continea un documentar despre realizarea acestui album si fragmente dintr-un concert din Cologne. Rea si-a infiintat propria sa casa de discuri, Jazzee Blue, in 2003 pentru a se elibera de presiunea caselor de discuri si asteptarile lor. De atunci a lansat albumele blues Blue Street (Five Guitars) (un album instrumental jazz-blues) si The Blue Jukebox (un alt album jazz-blues care a adus laude din partea criticilor). A lucrat si cu David Knopfler pe doua albume: Wishbones (2001) si Ship of Dreams (2004).
Blue Guitars si retragereaChris Rea a lansat ultima sa colectie, Blue Guitars, in 2005. Continand 11 CD-uri si un DVD (Dancing Down the Stony Road), albumul este testamentul lui Rea adus muzicii blues. Fiecare album contine compozitii proprii, interpretate intr-un anumit subgen blues. Setul contine si o carte ce cuprinde reproduceri ale picturilor lui Rea. Acest album incheie ultimul capitol din cariera solo a lui Chris Rea, care nu intentioneaza sa lanseze noi albume solo. A declarat ca va continua sa lanseze albume cu cativa dintre cantaretii sai preferati sub numele de The Memphis Fireflies. Un set dublu DVD si un set dublu CD separat au fost lansate in 2006, continand selectii live din turneul de adio al lui Rea numit The Road to Hell & Back.
RevenireaIn noiembrie 2007, Rea a anuntat un nou turneu si un nou album ce contine 38 de piese noi pe trei CD-uri si doua vinil-uri. The Return of the Fabulous Hofner Blue Notes (o dedicatie catre chitara din anii 1960 cu acelasi nume) a fost lansat in februarie 2008.
Lansarea albumului a fost urmata de un turneu european. Trupa a fost introdusa ca "The Delmonts featuring Chris Rea" si au cantat in diferite locatii din Regatul Unit, inclusiv Royal Albert Hall din Londra. Concertele contineau un amestec de melodii instrumentale de orientare blues, piese noi si cateva dintre hiturile sale.
In octombrie 2009, Rhino a lansat o noua compilatie "best of" pe doua discuri. Still So Far To Go - The Best of Chris Rea contine cateva dintre cele mai cunoscute piese ale sale din ultimii 30 de ani, precum si melodii mai noi din perioada sa blues. Albumul a fost cel mai bine clasat al lui Rea dupa 15 ani, ajungand pe locul 8 si ramanand in Top 50 timp de 4 saptamani.
Un nou album de studio este planificat pentru lansare in anul 2011.
Inceputul carierei Rea nu a cantat foarte mult pe scena muzicala din Middlesbrough nici solo, nici in vreo trupa locala. Totusi, sub indrumarea unui patron de club local, John B. McCoy, a reusit sa semneze un contract cu casa de discuri Magnet Records. Whatever Happened to Benny Santini? a fost albumul de debut al lui Rea, lansat in 1978. Primul single de pe album, Fool (If You Think It's Over) este cel mai mare hit al sau din Statele Unite, ocupand locul 12 in Billboard Hot 100. Fool (If You Think It's Over) a fost nominalizata la premiile Grammy pentru categoria Cea mai buna melodie a anului, pierzand in fata melodiei Just the Way You Are a lui Billy Joel. Spre de deosebire de majoritatea single-urilor lui Rea, Fool... nu a intrat in topurile britanice in timpul primei sale lansari si a ajuns doar pe locul 30 cand a fost relansat la sfarsitul anului 1978. Cantareata britanica Elkie Brooks a avut succes cu melodia Fool... in 1981, cand a ajuns cu melodia pe locul 17. De asemenea, a fost prima melodie difuzata de Radio Caroline, dupa o lunga perioada in care nu a mai fost difuzata.
Numele albumului este o referire la numele de scena pe care Magnet Records intentiona sa i-l dea lui Chris Rea, pentru a avea o rezonanta mai atractiva din punct de vedere comercial.
Albumul Whatever Happened to Benny Santini? a fost produs de Gus Dudgeon. Rea nu a fost multumit de mixajul final al albumului. Totusi, mai tarziu si-a schimbat parerea, incepand cu compilatia sa greatest hits New Light Through Old Windows, care continea o versiune reinregistrata a melodiei Fool.... Dudgeon a produs si urmatorul album al lui Rea, Deltics Lovitura la nivel european Rea a inceput sa isi concentreze atentia asupra Europei, lansand opt albume in anii 1980. Abia in 1985, cu albumul Shamrock Diaries si melodiile Stainsby Girls si Josephine, audientele britanice au inceput sa il observe. Pe 5 iulie 1986 Rea a cantat in fata a 95.000 de spectatori la Slane Castle, Irlanda, in deschiderea trupei Queen, concert din cadrul turneului Magic Tour al lor. Urmatoarele albume, On The Beach si Dancing With Strangers, au devenit mari hituri la nivel britanic inainte de compilatia sa New Light Through Old Windows din 1988, care i-a adus succes lui Rea.
Urmatorul sau album avea sa devina urmatoarea sa mare lovitura. The Road to Hell, lansat in 1989, a avut un succes masiv si a devenit primul sau album numarul 1 in Regatul Unit. Totusi, acest succes nu a fost reflectat si in Statele Unite, unde a ocupat doar locul 107, in ciuda faptului ca single-ul Texas a fost frecvent difuzat la radio. Urmatorul album, Auberge, a fost si el un hit la nivel european, ocupand locul 1 in Regatul Unit.
Dupa AubergeDupa Auberge, Rea a lansat albumul God's Great Banana Skin, care a ocupat locul 4 in Regatul Unit. Albumul a insemnat o revenire a lui Rea la un gen apropiat de rock pe care l-a abordat pe albumul The Road to Hell iar single-ul Nothing to Fear a devenit inca un hit Top 20. Un an mai tarziu, albumul Espresso Logic a ajuns in Top 10 iar Julia, inspirata dupa ceea de-a doua fiica a lui Rea, a devenit cel de-al 11-lea single Top 40. Datorita unei perioade cu probleme de sanatate, urmatorul sau album a fost lansat abia in 1998.
In ciuda faptului ca niciun single nu a fost lansat si a fost putin promovat, albumul The Blue Cafe a ajuns in Top 10 in Regatul Unit, desi avea sa devina ultimul album al lui Rea care sa atinga aceasta performanta. In 1999, la 10 ani dupa lansarea albumului The Road to Hell, Rea a lansat The Road to Hell: Part 2, care nu a fost deloc promovat si nu a ajuns in Top 40. Totusi, nu a insemnat decaderea lui Rea: in 2000 a lansat albumul King of the Beach, care a fost apreciat de critici si a ajuns in Top 30.
Lupta cu pancreatita si revenirea la bluesDupa ce a fost diagnosticat cu pancreatita, Chris a facut o operatie in 2001, in urma careia doctorii au prezis 50% sanse de supravietuire. Rea si-a promis ca daca se va recupera, va reveni la radacinile sale blues. Lupta sa cu moartea a declansat o schimbare completa in motivatie si management muzical. Rezultatul a fost Blue Guitars, o colectie de 11 CD-uri cu 137 de piese de inspiratie blues inregistrate in doar 18 luni, colectie completata de propriile sale picturi ca si coperti. Acest proiect este vazut de el ca fiind cea mai buna lucrare a sa de pana acum. In 2002, Rea s-a intors la radacinile sale blues, lansand albumul Dancing Down the Stony Road, album inregistrat in Franta si Regatul Unit. Albumul a fost insotit de un DVD cu acelasi nume, care continea un documentar despre realizarea acestui album si fragmente dintr-un concert din Cologne. Rea si-a infiintat propria sa casa de discuri, Jazzee Blue, in 2003 pentru a se elibera de presiunea caselor de discuri si asteptarile lor. De atunci a lansat albumele blues Blue Street (Five Guitars) (un album instrumental jazz-blues) si The Blue Jukebox (un alt album jazz-blues care a adus laude din partea criticilor). A lucrat si cu David Knopfler pe doua albume: Wishbones (2001) si Ship of Dreams (2004).
Blue Guitars si retragereaChris Rea a lansat ultima sa colectie, Blue Guitars, in 2005. Continand 11 CD-uri si un DVD (Dancing Down the Stony Road), albumul este testamentul lui Rea adus muzicii blues. Fiecare album contine compozitii proprii, interpretate intr-un anumit subgen blues. Setul contine si o carte ce cuprinde reproduceri ale picturilor lui Rea. Acest album incheie ultimul capitol din cariera solo a lui Chris Rea, care nu intentioneaza sa lanseze noi albume solo. A declarat ca va continua sa lanseze albume cu cativa dintre cantaretii sai preferati sub numele de The Memphis Fireflies. Un set dublu DVD si un set dublu CD separat au fost lansate in 2006, continand selectii live din turneul de adio al lui Rea numit The Road to Hell & Back.
RevenireaIn noiembrie 2007, Rea a anuntat un nou turneu si un nou album ce contine 38 de piese noi pe trei CD-uri si doua vinil-uri. The Return of the Fabulous Hofner Blue Notes (o dedicatie catre chitara din anii 1960 cu acelasi nume) a fost lansat in februarie 2008.
Lansarea albumului a fost urmata de un turneu european. Trupa a fost introdusa ca "The Delmonts featuring Chris Rea" si au cantat in diferite locatii din Regatul Unit, inclusiv Royal Albert Hall din Londra. Concertele contineau un amestec de melodii instrumentale de orientare blues, piese noi si cateva dintre hiturile sale.
In octombrie 2009, Rhino a lansat o noua compilatie "best of" pe doua discuri. Still So Far To Go - The Best of Chris Rea contine cateva dintre cele mai cunoscute piese ale sale din ultimii 30 de ani, precum si melodii mai noi din perioada sa blues. Albumul a fost cel mai bine clasat al lui Rea dupa 15 ani, ajungand pe locul 8 si ramanand in Top 50 timp de 4 saptamani.
Un nou album de studio este planificat pentru lansare in anul 2011.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.