Prin fractura se intelege o intrerupere a continuitatii la nivelul unui os, aparuta in urma unui traumatism.
Cauzele cele mai frecvente ale fracturilor sunt: accidentele de circulatie, accidentele de sport, accidentele de munca, accidentele casnice…
Cei mai expusi acestor traumatisme sunt persoanele in varsta prin fragilitatea osoasa si la persoanele de sex feminin, prin dezechilibre endocrine mai frecvente si lipsa antrenamentului fizic. Copiii sunt mai feriti de fracturi, data fiind elasticitatea mai marcanta a oaselor.
Agentul traumatic poate actiona direct, fractura aparand in locul traumatizat, caz in car apar leziuni ale testurilor moi (plagi tegumentare, striviri musculare), dand nastere la fracturi deschise, dar si indirect, cand fractura apare la distanta fata de locul actiunii traumatice (fractura de gamba a schiorului, caderea de la inaltime).
Cum recunoastem o fractura?
In primul rand, din datele relatate de persoana afectata aflam ca a fost victima unui accident, ca in urma lui au aparut dureri violente in punct fix (in cazul fracturilor multiple intensitatea devine cauza instalarii socului traumatic) si impotenta functionala a segmentului lezat (imposibilitatea mobilizarii).
La inspectie observam o deformare a regiunii, data atat de tumefactie (prin edem sau hematom superficial), cat si de deplasare a fragmentelor.
La palpare, constatam accentuarea durerilor locale, crepitatii osoase, mobilitate anormala, iar daca nu s-a instalat inca edemul, putem simti o discontinuitate a suprafetei osoase (in cazul oaselor superficiale), acestea reprezentand si semnele de certitudine a fracturilor.
Dintre complicatiile locale imediate, amintim: fractura deschisa (cu plaga tegumentara si hemoragie), leziuni ale vaselor si nervilor, fracturi-luxatii.
Primul ajutor, la locul accidentului:
Indepartarea accidentatului de agentul traumatic;
Verificarea functiilor vitale (respiratie, puls, starea de constienta), care, daca sunt afectate, beneficiaza de prioritate, trecandu-se la manevrele de resuscitare;
Evitarea miscarilor bruste si intempestive, ce ar complica starea traumatizatului;
Imobilizarea segmentului afectat:
1.in cazul traumatismului de coloana vertebrala, prima regula este de a mentine pozitia segmentului afectat, nepermitand mobilizarea sa;
2.in cazul traumatismelor de membre, la fel de importanta este pastrarea pozitiei de dupa accident a segmentului, fapt pentru care se imobilizeaza prin solidarizarea la un material tare, solid (scandura, creanga, material metalic), adaptate ca lungime prin folosirea unui material textil (fasa, fasii de panza);
3.in cazul fracturilor deschise, cu hemoragii mici, se va folosi pansamentul compresiv al plagii, iar in cazul hemoragiilor mari, se impune aplicarea garoului.
Este necesar ca transportarea accidentatului sa se faca nu catre unitate sanitara, ci catre cel mai apropiat spital, un ar putea beneficia de tratament de specialitate.
Dr. Esanu-Sisiroi Anca Elena