Diferite solutii:
Relatia fiica-mama!Ce sa fac sa fie bine...?
Provoaca la o discutie cu cartile pe fata. spune- i mamei tale ca ai nevoie in perioada asta de atentia si sustinerea ei, spune-i deschis ceea ce simti,ceea ce te nemultumeste,ce anume ti-a schimbat comportamentul. e mama ta, cocoa! si daca pana acum n-ai avut motive sa te indoiesti de dragostea si sprijinul ei, spune-i tot ce ai pe suflet. cand ne simtim frustrati sau..nemultumiti ,avem tendinta de a nu-i lasa nici macar pe cei dragi sa ne fie alaturi. ne incapatanam sa ne rezolvam problemele, dar uitam ca,poate, tocmai prezenta lor aproape de noi e sutul ala inainte.
cauta momentul potrivit in care poti sa-ti spui pasul, parerea ta si asculta la randul tau argumentele ei. nu tot ce pare in prima faza a fi o cicaleala este de inlaturat...in afara de situatia cand ne incapatanam sau ne apuca dracii si facem taman pe dos
2.cofnflictele astea dintre generatii, au existat de cand lumea, n-a inventat nimeni apa calda, si mai mult decat atat, de multe ori sunt artificale. parintii sunt:"cicalitori , pretentiosi, prea pretentiosi, se cred destepti, vor sa faci doar ca ei, te controleaza, iti impun regulile lor,nu te lasa sa-ti traiesti viata cum vrei tu....alea alea...si cate or mai fi.
pe de alta parte, copii , sunt: iresponsabili, obraznici, lipsiti de respect, pierd vremea de pomana, nu stiu ce sa faca cu viata lor....sta la masa mea, in casa mea dar are pretentii de"independent"...alea, alea ,....si cate or mai fi si aici!
daca stai sa le iei pe fiecare in parte, ascultate fiind din ambele parti , toti au oarecum dreptate. si-atunci daca tot stai sa despici firul in patru, de ce sa nu incerci sa te pui in locul celuilat, si sa vezi daca poti sa vezi lucrurle din perspectiva lui.si poate descoperi ca nu ai chiar atat dreptate, ca poate mama nu e chiar atat de cicalitoare, ci doar ingrijorata si se simte neputincioasa ca nu stie ce si cum sa faca sa te ajute, ca poate copilul e bun de ceva da inca nu a descoperit nici el insusi la ce, ca ar vrea sa plece dar ii este inca teama , ca poate nu e tocmai ferict sa depinda de casa ta si de masa ta ,dar siguranta pe care i-o ofera lucrul asta il tine inca in echilibru.
dar daca lucrurile sunt chiar atat de greu de suportat, atunci de ce nu iti iei viata in propriile maini? muta-te singur, intretine-te singur, du-te doar in vizita, si vorbeste zilnic la telefon....asta in cazul in care pleci fara cearta(recomandabil).
atunci toata lumea ar fi multumita:
mama n-ar ma vede "tot", ar deveni mandra si linistita ca "esti in stare", tu ai scapa de "tutela", ai avea sentimentul ca"i-am dovedit ca gresea"...
dar sa nu va asteptati sa va fie usor.
si-atunci veti fi fiecare mandri : mama de voi , si voi de voi