Din aceeasi categorie
|
Emil Cioran - Documentar de Patrice Bollon / Part 4/4 2.081 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran - Documentar de Patrice Bollon / Part 3/4 2.229 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran - Documentar de Patrice Bollon / Part 2/4 1.437 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran - Documentar de Patrice Bollon / Part 1/4 1.387 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran - Citate 2.126 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Apocalipsa dupa Emil Cioran 1.536 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran - Interviu cu Georges Walter / 1991 2.022 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran Interviu cu Christian Bussy, 1973 1.868 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Apocalipsa dupa Cioran - 1990 / Part 2 2.411 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran si Petre Tutea - Exercitiu de admiratie Ep.3 2.105 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Educatie
Emil Cioran (1911-1995) - Istorie si Utopie
| Adaugat de zaharia | 22.01.2012 |  Adauga
la favorite |
2.061 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDocumentar de Bernard Jourdain
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rasinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof si scriitor roman stabilit in Franta, unde a trait pana la moarte fara sa ceara cetatenia franceza.
Familia
Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, aflat pe atunci in comitatul Sibiu. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.
Formarea
Dupa studii clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, incepe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, aparandu-i evidenta "incovenienta existentei". In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov, care situase intamplarea in centrul sistemului sau de gandire. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.
Primele volume
Prima lui carte aparuta in 1934 in Romania, Pe culmile disperarii, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: Cartea amagirilor (1935), Schimbarea la fata a Romaniei (1936), Lacrimi si Sfinti (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la fata a Romaniei a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor '90, autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste, "pretentioase si stupide".
Nevoia resimtita atunci de generatia tanara a unei treziri spirituale pornita din exaltarea valorilor vitale, antirationaliste, care din pacate a culminat intr-un extremism de dreapta, a influentat viziunea tanarului Cioran. Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, in perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente.
Plecat cu o bursa la Berlin in 1933, se declara intr-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune, ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentand prin ea refuzul oricarei implicari a individului in istorie.
Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. In 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei. Varianta definitiva a Indreptarului (ramasa inedita pana in 1991) a fost incheiata in 1945, anul in care Cioran s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa retragerea cetateniei romane de catre autoritatile comuniste a trait la Paris ca apatrid.
Opera franceza
In 1937 Emil Cioran pleaca in Franta cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in tara (doua luni) in 1940, el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, Precis de decomposition, distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizand inca din tinerete interesul pentru filozofia de catedra, Cioran a parasit devreme gandirea sistematica si speculatiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetari profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzatiilor mele", va constata mai tarziu. Din eseurile aparute in limba romana se desprinde portretul unui tanar ganditor din anii treizeci, influentat de miscarea de idei din acea epoca in care intelectualii romani descopereau gandirea existentialista (sub varianta ei romaneasca, cu accente crestine si mistice, "trairismul").
Tematica operei
Emil Cioran a inceput prin a fi un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii. Tema alienarii omului, tema existentialista prin excelenta, prezenta la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulata astfel, in 1932, de tanarul Cioran: "Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"
Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: contingenta fiintei umane, pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului, viata ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta, de unde reflectiile marcat gnostice si antimoderniste, oarecum in linia spengleriana, asupra destinului omului si civilizatiei. Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez
i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva care a dat stralucire operei sale.
Citate reprezentative
Intre o palma si o jignire, suportam intotdeauna mai bine palma. - Ecartelement
Cred in salvarea umanitatii, in viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
E lucru de mirare ca perspectiva de a avea un biograf n-a facut pe nimeni sa renunte la a avea o viata. - Syllogismes de l’amertume
Toate apele au culoarea inecului. - Syllogismes de l’amertume
Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul. - Amurgul gandurilor
Speranta e o virtute a sclavilor. - Precis de decomposition
Este evident ca Dumnezeu era o solutie si ca nu vom mai gasi niciodata o alta la fel de satisfacatoare. - Cahiers
Obiectie impotriva stiintei: aceasta lume nu merita sa fie cunoscuta. - Syllogismes de l’amertume
Suntem toti niste farseuri: supravietuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
Nu scrii pentru ca ai ceva de spus, ci pentru ca vrei sa spui ceva. - Ecartelement
Ganditorul de prima mana mediteaza asupra lucrurilor; ceilalti, asupra problemelor. - De l'inconvenient d'etre ne
N-ar trebui sa scriem carti decat pentru a spune in ele lucruri pe care n-am indrazni sa le marturisim nimanui. - De l'inconvenient d'etre ne
La Zoo. Toate animalele au o tinuta decenta, cu exceptia maimutelor. Simti ca omul e pe-aproape. - Ecartelement
Sa fi comis toate crimele, cu exceptia aceleia de a fi tata. - De l'inconvenient d'etre ne
Daca am putea sa ne vedem cu ochii celorlalti, am disparea intr-o clipita. - De l'inconvenient d'etre ne
O civilizatie incepe sa decada in momentul in care viata devine unica ei obsesie.
Vin dintr-un colt de Europa unde efuziunile, lipsa de retinere, confesiunea, marturisirea imediata, nepoftita, impudica sunt de rigoare, unde toti stiu totul despre toata lumea, unde viata in comun se reduce la o spovedanie publica, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizeaza delirul.
Marturisesc ca am privit candva ca pe-o rusine apartenenta la un popor oarecare, la o colectivitate de invinsi, cu origini asupra carora nicio iluzie nu-mi era permisa. - Ispita de a exista
Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mandriei intelectuale. - Aveux et anathemes
Nu are convingeri decat acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvenient d’etre ne
Nu merita sa te sinucizi, deoarece o faci intotdeauna prea tarziu. - Syllogismes de l’amertume
SURSA"http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rasinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof si scriitor roman stabilit in Franta, unde a trait pana la moarte fara sa ceara cetatenia franceza.
Familia
Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, aflat pe atunci in comitatul Sibiu. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.
Formarea
Dupa studii clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, incepe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, aparandu-i evidenta "incovenienta existentei". In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov, care situase intamplarea in centrul sistemului sau de gandire. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.
Primele volume
Prima lui carte aparuta in 1934 in Romania, Pe culmile disperarii, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: Cartea amagirilor (1935), Schimbarea la fata a Romaniei (1936), Lacrimi si Sfinti (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la fata a Romaniei a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor '90, autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste, "pretentioase si stupide".
Nevoia resimtita atunci de generatia tanara a unei treziri spirituale pornita din exaltarea valorilor vitale, antirationaliste, care din pacate a culminat intr-un extremism de dreapta, a influentat viziunea tanarului Cioran. Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, in perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente.
Plecat cu o bursa la Berlin in 1933, se declara intr-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune, ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentand prin ea refuzul oricarei implicari a individului in istorie.
Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. In 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei. Varianta definitiva a Indreptarului (ramasa inedita pana in 1991) a fost incheiata in 1945, anul in care Cioran s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa retragerea cetateniei romane de catre autoritatile comuniste a trait la Paris ca apatrid.
Opera franceza
In 1937 Emil Cioran pleaca in Franta cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in tara (doua luni) in 1940, el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, Precis de decomposition, distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizand inca din tinerete interesul pentru filozofia de catedra, Cioran a parasit devreme gandirea sistematica si speculatiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetari profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzatiilor mele", va constata mai tarziu. Din eseurile aparute in limba romana se desprinde portretul unui tanar ganditor din anii treizeci, influentat de miscarea de idei din acea epoca in care intelectualii romani descopereau gandirea existentialista (sub varianta ei romaneasca, cu accente crestine si mistice, "trairismul").
Tematica operei
Emil Cioran a inceput prin a fi un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii. Tema alienarii omului, tema existentialista prin excelenta, prezenta la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulata astfel, in 1932, de tanarul Cioran: "Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"
Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: contingenta fiintei umane, pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului, viata ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta, de unde reflectiile marcat gnostice si antimoderniste, oarecum in linia spengleriana, asupra destinului omului si civilizatiei. Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez
i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva care a dat stralucire operei sale.
Citate reprezentative
Intre o palma si o jignire, suportam intotdeauna mai bine palma. - Ecartelement
Cred in salvarea umanitatii, in viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
E lucru de mirare ca perspectiva de a avea un biograf n-a facut pe nimeni sa renunte la a avea o viata. - Syllogismes de l’amertume
Toate apele au culoarea inecului. - Syllogismes de l’amertume
Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul. - Amurgul gandurilor
Speranta e o virtute a sclavilor. - Precis de decomposition
Este evident ca Dumnezeu era o solutie si ca nu vom mai gasi niciodata o alta la fel de satisfacatoare. - Cahiers
Obiectie impotriva stiintei: aceasta lume nu merita sa fie cunoscuta. - Syllogismes de l’amertume
Suntem toti niste farseuri: supravietuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
Nu scrii pentru ca ai ceva de spus, ci pentru ca vrei sa spui ceva. - Ecartelement
Ganditorul de prima mana mediteaza asupra lucrurilor; ceilalti, asupra problemelor. - De l'inconvenient d'etre ne
N-ar trebui sa scriem carti decat pentru a spune in ele lucruri pe care n-am indrazni sa le marturisim nimanui. - De l'inconvenient d'etre ne
La Zoo. Toate animalele au o tinuta decenta, cu exceptia maimutelor. Simti ca omul e pe-aproape. - Ecartelement
Sa fi comis toate crimele, cu exceptia aceleia de a fi tata. - De l'inconvenient d'etre ne
Daca am putea sa ne vedem cu ochii celorlalti, am disparea intr-o clipita. - De l'inconvenient d'etre ne
O civilizatie incepe sa decada in momentul in care viata devine unica ei obsesie.
Vin dintr-un colt de Europa unde efuziunile, lipsa de retinere, confesiunea, marturisirea imediata, nepoftita, impudica sunt de rigoare, unde toti stiu totul despre toata lumea, unde viata in comun se reduce la o spovedanie publica, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizeaza delirul.
Marturisesc ca am privit candva ca pe-o rusine apartenenta la un popor oarecare, la o colectivitate de invinsi, cu origini asupra carora nicio iluzie nu-mi era permisa. - Ispita de a exista
Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mandriei intelectuale. - Aveux et anathemes
Nu are convingeri decat acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvenient d’etre ne
Nu merita sa te sinucizi, deoarece o faci intotdeauna prea tarziu. - Syllogismes de l’amertume
SURSA"http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.