Les assassins sont parmi nous
IMDB 7.2
Regia: Wolfgang Staudte
Actiunea are loc in 1945 la Berlin, devastata de bombardamente. Susanne Wallner (Hildegard Knef), o tanara fotografa si ilustratoare, supravietuitoare a lagarelor de concentrare, s-a intors la Berlin dupa razboi. In vechiul ei apartament dintr-un bloc de apartamente, il intalneste pe doctorul Hans Mertens (Ernst Wilhelm Borchert), un fost chirurg militar, iar cei doi sunt fortati de circumstante sa devina colegi de camera. Cu ferestre sparte, putine bunuri ramase si alte deficiente postbelice, apartamentul nu poate oferi decat o viata mediocra.
Amintirile sale teribile de razboi l-au facut pe Hans sa cada in alcoolism. Fata de semenii sai, nu are altceva decat sarcasm. In timp ce Susanne incearca sa revina la o viata normala, Hans nu este inca pregatit si se imbata in mod regulat. Fata de Suzanne, el simte incetul cu incetul cresterea sentimentelor, mai intai prietenoase, apoi afectuoase. Susanne se indragosteste si ea de el si asteapta ca el sa se deschida fata de ea.
Din intamplare, Susanne descopera o scrisoare de adio adresata sotiei fostului capitan al lui Hans, Ferdinand Bruckner. Cand il intreaba daca l-a uitat, Hans reactioneaza agresiv si striga la ea ca nu i-a dat-o intentionat. Dupa aceea, el isi cere scuze si Susanne duce scrisoarea sotiei lui Bruckner (Erna Sellmer). Ea afla ca acesta din urma (Arno Paulsen), despre care se credea ca este mort, a supravietuit, iar Hans este socat cand Susanne ii spune asta. Cu toate acestea, este de acord sa se intalneasca din nou cu Bruckner.
Acesta din urma este acum un cetatean valoros si un om de afaceri de succes, care fabrica tigai din casti vechi de otel. Incantat sa-l vada pe acest „tovaras de arme" al lui Merten, il invita la cina. Impreuna cu sotia si fiii sai, duce din nou o viata burgheza. Mai tarziu, Bruckner ii sugereaza lui Hans sa viziteze un club de dans cu fete dragute. Hans il conduce pe Bruckner printr-o zona pustie, unde planuieste sa-l impuste. In acel moment, intalnesc o mama ingrijorata care are nevoie de un medic pentru fiica ei bolnava. Dupa cateva ezitari, Hans efectueaza o interventie chirurgicala de urgenta pentru a salva fata. Intre timp, Bruckner se distreaza cu doamnele in sala de dans.
Sentimentul de a fi salvat o viata imbunatateste starea de spirit a lui Hans. Dar in Ajunul Craciunului din 1945, starea lui s-a intunecat din nou. Iese din apartamentul comun, spunandu-i lui Susanne ca mai are ceva de facut. Ii revine amintirea Ajunul Craciunului din 1942: Bruckner a impuscat 121 de civili – barbati, femei si copii – intr-un sat polonez, in ciuda lui Hans care incercase in zadar sa-l descurajeze. Apoi Bruckner a sarbatorit Ajunul Craciunului impreuna cu soldatii sai, fara sa se mai gandeasca la asta. Hans asteptase petrecerea de Craciun a companiei lui Bruckner si anuntase ca il va impusca. Bruckner, care se considera nevinovat, este salvat de aparitia Susannei. Citise jurnalul lui Hans si ghicise ce avea prin cap. Hans, care se simte transformat, ajunge la concluzia ca nu trebuie sa te judeci singur, ci sa te acuze. In scena finala, imaginea lui Bruckner din spatele gratiilor este suprapusa pe diverse motive: civili ucisi, barbati in inchisoare, soldati si gropi comune.
Distributie
Hildegard Knef ( versiunea franceza : Christele Billault) : Susanne Wallner
Elly Burgmer (de) : mama copilului bolnav
Erna Sellmer (de) : Elise Bruckner
Hilde Adolphi : Daisy
Marlise Ludwig (de la) : Sonja
Ursula Krieg (de) : Carola Schulz
Arno Paulsen ( VF : Patrice Dozier ) : Ferdinand Bruckner
Ernst Wilhelm Borchert ( VF : Jean Daurand ) : Dr. Hans Mertens
Robert Forsch (de) ( VF : Philippe Ariotti ) : Herr Mondschein
Albert Johannes (de) : Bartolomaeus Timm
Wolfgang Dohnberg ca Fritz Knochenhauer
Ernst Stahl-Nachbaur : doctorul