Basilica di Sant’Apollinare Nuovo este unul dintre acele locuri unde istoria iti sare direct in fata, dar intr-un mod atat de elegant incat aproape ca te face sa uiti cat de vechi este acest oras. Ridicata in secolul al VI-lea de regele ostrogot Teodoric, basilica a fost initial o biserica ariana, ceea ce ii confera un strat suplimentar de complexitate istorica. Dupa ce orasul a intrat sub influenta Bizantului, biserica a fost reconvertita la catolicism, iar mozaicurile interioare au fost ajustate subtil pentru a reflecta schimbarea teologica. Totusi, aceste mici ajustari nu au stirbit deloc frumusetea si farmecul locului.
Interiorul este, fara indoiala, principalul punct de atractie. Doua randuri de mozaicuri, unul de-o parte si altul de cealalta, iti indreapta privirea catre altar, dar nu inainte de a te uimi cu detaliile lor. Pe o parte, sfinti si martiri, cu fete expresive si o liniste aproape solemna. Pe cealalta parte, scene din viata lui Hristos, cu o dinamica si o energie care par sa iti spuna ca istoria nu a fost niciodata linistita. Fiecare piesa de mozaic pare sa capteze o lume in miniatura, iar culorile – chiar si dupa un mileniu si jumatate – inca iti taie respiratia.
Fascinant la Sant’Apollinare Nuovo este felul in care imbina opulenta cu o anumita retinere. Clopotnita cilindrica, o emblema a stilului bizantin, se ridica simplu, fara ornamente inutile, ca un martor tacut al istoriei. Biserica iti lasa o impresie de nesters. Daca Ravenna este o lectie despre cum arta si istoria pot coexista armonios, Sant’Apollinare Nuovo este, fara indoiala, unul dintre capitolele ei cele mai memorabile.