Ele pot fi intalnite in diverse parti ale oceanului, inclusiv recifurile de corali, printre alge sau pe fundul oceanului.
Au numeroase strategii de a se apara impotriva pradatorilor: imprastierea cernelii in apa, camuflarea, inotul destul de rapid si capacitatea de a se ascunde.
Toate caracatitele sunt veninoase, dar numai o singura specie este periculoasa pentru om: caracatita cu inele albastre.
Exista in jur de 300 de specii de caracatita recunoscute, adica o treime din numarul total de cefalopode
Caracatitele au o perioada scurta de viata. Unele traiesc mai putin de 6 luni, iar specii mai mari, cum ar fi Caracatita Gigant din Pacigic poate trai pana la 5 ani.
Reproducerea este fatala, masculii traind maxim cateva luni dupa imperechere, iar femelele la putin timp dupa ce ies puii din oua. Acestea (femelele) nu se hranesc timp de o luna, de la depunerea oualelor pana la iesirea puilor.
Secretiile endocrine de la cele doua glande este cauza decesului, dar chiar daca acestea ar fi indepartate chirurgical caracatita ar deceda pentru ca nu s-ar mai putea hrani si ar muri de foame.
Caracatitele sunt animale foarte inteligente, probabil cele mai inteligente nevertebrate. Biologii au realizat un labirint pentru observarea capacitatii si experimentele au demonstrat ca pot stoca informatii atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
O dilema a ramas referitoare la puii de caracatita, desi isi petrec foarte putin timp cu parintii si nu pare sa invete foarte mult, acestia au o baza de cunostinte destul de bogata.
Caracatita este singura nevertebrata care a dovedit ca poate utiliza unelte. Cateva specii, cum ar fi Caracatita Mimic au un sistem de aparare in plus fata de restul caracatitelor: iau forma altor mamifere marine mai periculoase precum lei de mare, serpi de mare, angile. Au un excelent simt tactil.
Cea mai buna aparare a unei caracatite este sa se ascunda, sa nu fie vazuta sau detectata. Daca prima aparare a dat gres mai are cativa „asi in maneca".
Ca metode alternative de aparare putem distinge sacii de cerneala, camuflajul sau autoamputarea. Ca si paienjenii sau soparlele si caracatitele isi pot lasa pradatorului un tentacul sau mai multe.
Cele mai multe caracatite elimina un nor mare negricios de cerneala care le ajuta sa scape de pradator. Aceasta cerneala are ca agent principal melanina, aceeasi substanta care da culoare parului sau pielii umane.
Camuflajul este ajutat de celule ale pielii care poate schimba culoarea aparenta sau opacitatea. Pigmentii pielii contin culori precum galben, portocaliu, rosu, maro, negru, etc. Unele caracatite au doi sau patru pigmenti, altele au celule reflectorizante.
Camuflajul poate fi folosit pentru comunicare cu alte caracatite sau avertizare.