Sub stralucirea enigmatica a lumanarilor, cu ceasul sever al garguilor pe scena, Godsmack a introdus Fantasy Springs si Indio California intr-un taram suprarealist chiar de la inceput. Turneul Vibez a facut un pas indraznet de aceasta data, eliminand spectacolul obisnuit pentru a lasa sa straluceasca muzica bruta, nealterata. Riscant? Poate pentru orice alta trupa, dar nu pentru titanii rock-ului despre care Godsmack a dovedit a fi peste legendara lor domnie de 25 de ani de maiestrie sonica. Incepand cu o coperta uluitoare a piesei „Time" a lui Pink Floyd, a fost clar: acesta nu a fost doar un alt concert. Aceasta a fost o revolutie Godsmack. Accentul pus pe calitatea pura a sunetului — oh, claritatea! — a permis fiecaruia dintre cei sase maestri rock sa-si dezlantuie adevarata lor pricepere muzicala, adesea umbrita in frenezia obisnuita a arenei de pirotehnica si surfing in multime. Sincronizarea lor era deloc magica; sufletele lor in intregime dedicate spectacolului. Si haideti sa vorbim despre Fantasy Springs in Indio — ce locatie! Echipa de sunet Godsmack a exploatat fiecare punct dulce acustic, creand un peisaj sonor pe care nicio scena nu ar putea spera sa-l egaleze. A fost, fara indoiala, Godsmack cel mai bun din toate timpurile. Setlist-ul a fost un rollercoaster de emotie, imbinand hituri clasice Godsmack cu piese proaspete si o serie de cover-uri emblematice – de la o interpretare emotionanta a piesei „Nothing Else Matters" de la Metallica la o interpretare puternica a piesei „No Quarter" a lui Led Zeppelin. Si o, aparitiile invitatilor! Tim Theriault, nu doar un chitarist invitat, ci si un frate de arme, s-a alaturat lui Tony Rombola pentru un jam de chitara care a zguduit fundatiile, castigand unul dintre cele mai fulgeratoare aplauze ale noptii. Si apoi este Shannon Larkin, explodand de bucurie in spatele setului sau de tobe, energia sa molipsitoare egalata de prezenta fascinanta a basului a lui Robbie Merrill. Chris Denato, o alta fata familiara, a fost si el acolo, abilitatile sale de la tastatura armonizandu-se perfect cu vocea lui Sully Erna pe pietre pretioase precum „Serenity" si „One Rainy Day". Noaptea a fost plina de momente emotionante, ca un montaj video nostalgic care sarbatoreste calatoria de un sfert de secol a trupei. Incheierea acestei nopti de neuitat a fost un bis dublu pe care nimeni nu l-a vazut venind – o coperta fermecatoare a „Come Together" de la The Beatles, transformata intr-un fragment tachinant din „Stairway to Heaven". Godsmack nu doar a jucat; au depasit, onorandu-si radacinile si muzica care i-a modelat, creand o coloana sonora de neuitat pentru sufletul fiecarui fan suficient de norocos sa fie acolo. Asa ca da, Sully ar putea spune ca audienta in fiecare seara este cea mai buna de pana acum, dar multimea din desertul din California a dovedit ca sunt cu un pas mai sus. Turneul Vibez nu este doar un concert; este o marturie a locului de durata al lui Godsmack la apogeul hard rock-ului. Pierzi acest tur? Nu este o optiune pentru niciun adevarat pasionat de rock. Godsmack nu este doar o trupa; sunt o forta a naturii.