Ascunsa intre zidurile masive, specifice fortificatiilor medievale, Biserica Marcuta, a doua cea mai veche biserica din Bucuresti, a cunoscut timp de mai bine de 400 de ani numeroase personalitati si momente istorice – de la molimele de ciuma si razboaiele cu otomanii din timpul lui Matei Basarab, pana la internarea lui Mihai Eminescu in ultimii sai ani de viata si cinstirea victimelor din cele doua conflagratii mondiale si ale Revolutiei din 1989.
Sub egida mai multor domnitori
Biserica Marcuta, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" se afla situata in Bucuresti pe strada cu acelasi nume, pe malul drept al raului Colentina. A fost ridicata in 1588, sub indrumarea unui boier, var prin alianta cu Dan Logofatul, in timpul celei de-a doua domnii a lui Mihnea al II-lea, fiind astfel, dupa biserica de la Curtea Domneasca, cel mai vechi lacas de cult din Bucuresti. Dan Logofatul era o personalitate foarte cunoscuta la acea vreme, facand parte din divan, ca vistiernic in timpul domniei lui Mihai Viteazul, iar averea sa a fost mai mult decat suficienta pentru edificarea bisericii, dar nu si pentru intretinerea acesteia odata cu venirea unor vremuri tulburi. Astfel, jupaneasa Visana, fiica lui Marcu Armasul si nepoata lui Dan Logofatul a contribuit alaturi de Mitropolitul Chir Teodosie la inchinarea bisericii ca metoh Sfintei Mitropolii (in limbaj comun, am putea spune ca biserica trecuse astfel sub ocrotirea Mitropoliei).
Nu exista un document oficial care sa ateste originea numelui bisericii, dar cert este ca abia din 1680 se va numi Marcuta, cel mai probabil dupa Marcu Armasul care a restaurat-o si a devenit al doilea ctitor al ei