La 3 mai 1898 se nastea Golda Meir (Mabovici), cea care avea sa devina una dintre cele mai puternice femei din istoria Israelului. Golda Meir a fost prima femeie din Israel si a treia femeie din lume care a ocupat functia de prim-ministru, iar semnatura ei sta pe Declaratia de Independenta a tarii.
Viata si cariera
Golda Mabovici (Mabovitz) (mai tarziu Golda Meir) s-a nascut la Kiev, in Ucraina, care atunci facea parte din Imperiul Rus. A fost fiica lui Moisei (Moshe) Mabovici, de meserie dulgher, si a lui Blume, nascuta Neidici. A avut doua surori, Sheyna si Tzipke, si cinci alti frati, dar care au murit in copilarie. Golda a fost foarte apropiata de Sheyna. Familia sa a emigrat in Statele Unite si, din 1906 a trait in Milwaukee, Wisconsin, unde tatal sau lucra ca dulgher, iar mama sa administra o bacanie.
Golda a urmat scoala elementara de pe Fourth Street (actualmente Golda Meir School). Avand din copilarie veleitati de lider, la varsta de zece ani ea a organizat o colecta de fonduri, pentru a plati cartile colegilor de clasa. Pentru organizatia American Young Sisters Society, pe care a intemeiat-o in acest scop, ea a inchiriat o sala si a organizat o adunare publica pentru eveniment. La varsta de 14 ani ea a inceput sa studieze la liceul North Division High School si in acelasi timp a lucrat cu jumatate de norma. Mama ei isi dorea ca ea sa abandoneze scoala si sa se casatoreasca, dar Golda s-a opus. Si-a cumparat un bilet de tren pentru Denver, Colorado, a plecat si s-a stabilit acolo la sora ei, Sheyna, casatorita Korngold. Familia Korngold tinea acasa seri cu invitati intelectuali, unde Golda a asistat nu odata la diferite dezbateri literare si politice, despre sionism, dreptul femeilor de a alege si a fi alese, lupta sindicala, etc. In autobiografia ei spunea ca aceste seri din Denver au jucat un rol foarte important in viata ei. In 1913 ea s-a reintors la North Division High School din Milwaukee, absolvind in 1915. La Milwaukee a devenit activa in miscarea de tineret a partidului sionist socialist evreiesc Poaley Zion (Muncitorii Sionului), care, ulterior a devenit „Dror Habonim". A vorbit la mitinguri si a gazduit oaspeti din Palestina. In anii 1916-1917 a studiat la seminarul pedagogic Milwaukee State Normal School, care mai tarziu va deveni Universitatea Wisconsin-Milwaukee.
A predat la scoli publice din Milwaukee. In 1917 a devenit profesoara la o scoala populara evreiasca (Folks Shule) cu limba de predare idis. La Denver l-a cunoscut in 1913 si pe viitorul ei sot, Morris Meyerson (1893-1951), pictor de firme,cu preocupari artistice si intelectuale. S-a casatorit cu pictorul Morris Myerson, iar in 1921 au plecat impreuna in Palestina, unde au trait intr-un kibbutz. Olda a lucrat la culegerea migdalelor, in plantarea de pomi, la cresterea gainilor si in bucatarie.
Recunoscandu-i-se insusirile ei de lider, a fost aleasa ca reprezentanta a Merhaviei in organizatia sindicala Histadrut, Confederatia Generala a Muncitorilor Ebraici din Palestina. In 1924, ea si sotul ei au parasit kibbutzul si s-au mutat in orasul Tel Aviv, iar dupa aceea s-au stabilit la Ierusalim. Acolo li s-au nascut un fiu, Menachem (1924-2014), si o fiica, Sarah (1926-2010). In 1928 Golda Meyerson fost aleasa secretara a Consiliului Femeilor Muncitoare, Moetzet Hapoalot, ceea ce a necesitat plecarea ei vreme de doi ani ca emisar in Statele Unite. Copiii au venit cu ea, dar Morris a ramas la Ierusalim. Cei doi soti s-au despartit, dar fara sa divorteze. Morris a murit in 1951.
Din 1946, a devenit seful departamentului politic al Agentiei Evreiesti, care ii reprezenta pe evrei in Marea Britanie, a lucrat pentru numerosi refugiati evrei care fugisera din Europa in Palestina, incalcand normele de imigratie britanice. De asemenea, eforturile sale s-au indreptat si spre eliberarea liderilor sionisti care fusesera arestati.
Avea 50 de ani atunci cand a devenit unul dintre semnatarii Proclamatiei de Independenta a Israelului, in Muzeul de Arta din Tel Aviv, in 1948. A fost apoi aleasa in Knesset, parlamentul israelian, iar in 1949 a fost numita primul ambasador al Israelului la Moscova, aflandu-se in posesia primului pasaport israelian emis vreodata. A fost si ministru al Muncii, din 1949 pana in 1956, si ministru de Externe, din 1956 pana in 1966. In acest timp, si-a ebraizat numele de casatorie, a devenit Golda Meir.
L-a sustinut pe premierul Levi Eshkol in conflictele politice, iar cand acesta a murit, in 1969, partidul a desemnat-o succesoare temporar, desi avea 70 de ani si iesise oficial din politica. A acceptat, totusi, s-a mutat in resedinta primului ministru din Ierusalim si a inceput sa se adapteze noii vieti, sa se obisnuiasca cu „prezenta permanenta a politiei si a garzilor de corp, cu zilele de lucru de cel putin 16 ore si cu o viata privata redusa la minimum". A ocupat fotoliul de premier pana in 1974, cand si-a depus demisia, dupa ce a fost puternic criticata in urma razboiului de Iom Kipur. A murit la Ierusalim, in 1978, la varsta de 80 de ani. S-a descoperit ca in ultimii 12 ani de viata suferise de leucemie.
Personalitatea Goldei Meir
Golda Meir a condus Israelul cu energie si cu mana de fier. Despre ea se spunea ca era singurul barbat din guvern. Iar interesele tarii le apara atat de aprins, incat a fost supranumita “femeia fara compromisuri". Ea insasi a recunoscut ca niciodata nu va accepta un compromis care ii dezavantajeaza catusi de putin pe israelieni. Mandatul ei ca premier a durat 5 ani. In acest rastimp, intr-o tara cu un buget enorm pentru aparare, impozitele pentru saraci au fost diminuate (pentru unele categorii, au fost anulate complet) si a luat amploare constructia de locuinte sociale. In opinia ei, pentru a crea un stat puternic si maret, trebuie respectate doua conditii.
“Daca vrei sa construiesti o tara in care fii si fiicele ei sa se intoarca, de unde oamenii sa plece numai in timpul vacantei, unde sa existe incredere in ziua de maine, e nevoie de numai doua lucruri: “Primul – coruptia trebuie echivalata cu tradarea de patrie pana la a saptea generatie. Al doilea – medicii, profesorii si militarii trebuie sa fie cele mai platite si respectate profesii. Si nu in ultimul rand – lucrati! Lucrati, pentru ca nimeni nu o sa va apere, nimeni nu o sa va hraneasca si nimeni nu o sa va invete in afara de voi."
In cursul masacrului de la Munchen de la Olimpiada de varǎ din 1972, Meir a cerut salvarea ostaticilor, cetateni evrei, si pedepsirea criminalilor. Din cauza lipsei de actiune la nivel global, a ordonat ca organizatorii masacrului sa fie asasinati. Scenariul filmului Sword of Gideon din 1986 este bazat pe aceste evenimente.