Situata pe versantul prahovean al Muntilor Bucegi, la altitudinea de 2025 m, in caldarea de obirsie a Vaii Caraimanului, pe o terasa numita Saua Mica a Caraimanului, cabana este asezata intr-o pozitie deosebit de pitoreasca. De pe terasa ei se poate admira, printre impresionantii pereti ai Caraimanului si Jepilor Mici, Valea Jepilor (sau ai Caraimanului), ce se pravale spre Busteni dincolo de care se vad clabucetele Muntilor Baiului.
Spre deosebire de celelalte flancuri, versantul sudic si sud-estic dinspre V. Jepilor este strabatut de numeroase brine cu vegetatie deosebit de bogata. Cea mai insemnata este Brina Portitei care pornind din V. Jepilor la 1 850 m altitudine, atinge centrul versantului in punctul Portita Caraimanului, continuindu-se apoi pina in firul vaii Seci. Mai sus de Brina Portitii, versantul prezinta 5 brine etajate, dintre care primele 4 constituie Brinele Mici ale Caraimanului, iar cea superioara, Brina Mare a Caraimanului, cu poteca turistica, care leaga portiunea superioara a vaii Jepilor cu Seaua Caraimanului, unde se afla Crucea Eroilor. De aici, brina se continua pe versantul nordic cu Brina Vaii Albe pina in firul acestei vai. O singura depresiune mai insemnata brazdeaza flancul sud-estic al Caraimanului, V. Spumoasa, care conflueaza cu V. Jepilor in dreptul fostelor cariere de gresie de la Busteni.
Caraimanul este despartit de muntele vecin dinspre sud, Jepii Mici, prin adinca depresiune formata de V. Jepilor, numita si V. Caraimanului. Valea isi trage obirsiile din platou, iar din marginea acestuia formeaza o ruptura de panta de aproape 200 m, Cascada Caraimanului. Valea se adinceste apoi intre maluri puternic inclinate si conflueaza cu V. Prahovei la Busteni
In primavara anului 1937, un grup de tineri indragostiti de munte au decis construirea unei cabane pe culmea Caraimanului. Este vorba despre "Grupul alpin brav"ce avea sa devina "Clubul Carpatin Roman"(C.C.R.), in frunte cu inimosul si energicul sau fondator si presedinte, Dumitru Gherassy.
Putini dintre cei care astazi poposesc la cabana Caraiman cunosc eforturile prin care s-a inaltat, cu sacrificii si cheltuieli foarte mari. Cele mai mari greutati au fost intampinate cu transportul materialelor de constructie. In lipsa drumurilor amenajate, acestea au fost carate greoi, anevois si pe bucatele, folosindu-se funicularul fabricii de hartie din Busteni, cai si carute. Numai astfel s-a reusit sa se rezolve transportul unor materiale voluminoase si grele. Ca si in cazul "Dochiei", un alt impediment in calea lucrarilor a fost criza mare de muncitori, care, nu rareori, se lasau pagubasi, parasind santierul, fiind izgoniti de vitregiile climatului alpin.
"Caraimanul" s-a construit, este adevarat, mult mai greu decat Cabana Babele (2505 m), cu fonduri obtinute prin organizarea de serate dansante, cu cotizatiile si donatiile membrilor C.C.R. si cu zgarcita finantare din partea Oficiului National de Turism. Starneste haz si acum felul in care a fost obtinuta aceasta sponsorizare: directorul ONT-ului a fost "captat", ademenit, ca sa spunem asa, printr-o masa copioasa la restaurantul "Modern".
In toamna anului 1937, cabana era aproape gata si toti doreau ca, in cel mai rau caz, de Anul Nou, aceasta sa fie inaugurata. Doar ca visteria clubului era golita si funicularul de la Busteni nu mai functiona de ceva vreme. Asa ca s-a trecut la caratul cu spinarea a paturilor si diferitelor obiecte de mobilier, lenjerie si menaj, in parte luate de pe acasa si donate: paturi, cearsafuri, oale, farfurii etc. Organizati in caravane de cate 15-20 baieti si fete, membri ai asociatiei, in frunte cu comitetul conducator, s-a pornit in zilele lui octombrie, pe vreme de burnita, negura si vant rece cu spic de zapada, la inzestrarea cu cele necesare a interiorului cabanei. Nimeni dintre aceia care s-au zbatut ca adapostul turistic sa fie ridicat nu s-au gandit atunci ca scriau o fila de neuitat din cartea istoriei turismului romanesc.