Ei bine, iata un castel care nu mai aduce cu nimic a dragoni si printese, ci te transpune in perioada „de epoca" romaneasca a anilor 1900. Te intampina de la intrare un ghid cum nu se poate mai simpatic, care cunoaste ca in palma istoria castelului si care nu se arata defel retinut in a ti-o prezenta in nuante de accent puternic moldovenesc.
Castelul a fost construit de familia Sturdza, una dintre familiile romanesti bogate, cu descendente seculare nobile si una dintre putinele care isi permiteau sa imbrace modele occidentale la inceputul secolului 20. Daca atunci cand te gandesti la trecutul tarii ti se perinda prin fata exclusiv o plebe de oameni muncitori, deloc straini de stramtorarile vietii si carora le place cam prea mult sa-si fericeasca zilele cu vin din recolta proprie, in Castelul Sturdza o sa ti se infatiseze cealalta categorie – personaje ale lui Caragiale care isi schimbau de doua ori pe zi tinutele comandate de la Paris si care raspundeau cu „biensur, on mange dans quelques instants", cand erau intrebati despre ora mesei. Ei, alta viata…
Te vei plimba dintr-o incapere in alta inchipuindu-ti seratele culturale ce s-au petrecut aici, in compania personalitatilor de rangul lui Eminescu sau al lui M. Kogalniceanu si o sa te apuce un instinct de a-ti acoperi fata cu un evantai cu pene, dand drumul la franceza din cotloanele mintii.