Din aceeasi categorie
|
Legaturile Regelui Mihai cu dinastiile Romanov ..... 478 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Regele Mihai, Nimic fara Dumnezeu 1.000 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihai Viteazul - aventurier sau erou? 763 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihai Eminescu – Repere majore din viata marelui geniu. 326 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
„EU, EMINESCU“ 98 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
: A invins Mihai Viteazul la Calugareni? 1.331 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Scandalul Pacepa (fuga lui Ion Mihai Pacepa) 692 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Eu, Eminescu 287 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Odiseea osemintelor lui Mihai Viteazul 253 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Genealogia lui Mihai Viteazul 927 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
In memoriam Mihai Sora
| Adaugat de Cozana | 28.02.2023 |  Adauga
la favorite |
87 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMihai Sora (n. 7 noiembrie 1916,[3] Ianova, Remetea Mare, Timis, Austro-Ungaria – d. 25 februarie 2023,[4] Bucuresti, Romania) a fost un filosof si eseist roman.
Biografie
Primii ani de viata, educatie
Al doilea fiu al preotului Meletie Sora si al Anei (nascuta Bogdan),[6] Mihai Sora studiaza la Scoala primara din comuna Izvin, judetul Timis, apoi la Timisoara (1923–1927), incheind studiile liceale la „Constantin Diaconovici-Loga" din acelasi oras (1927–1934), unde a studiat filosofia si limbile clasice, latina si elena.
A continuat studiul filosofiei la Universitatea din Bucuresti (1934–1938). I-a avut ca profesori, printre altii, pe Nae Ionescu si Mircea Vulcanescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Mihai Sora a obtinut o bursa din partea Institutului Francez din Bucuresti in 1938 (concomitent cu Eugene Ionesco).[7] A parasit Parisul aflat sub ocupatie germana in 1940 si a ajuns in Grenoble, unde, sub indrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.[7]
Franta, Elvetia, Romania
Cand intrarea germanilor in Paris a fost iminenta, sotii Sora au plecat in sudul Frantei si, dupa lungi peregrinari, s-au stabilit la Grenoble. Aici raman pana dupa eliberarea Frantei, in 1944, fiind martori la ororile dictaturii hitleriste. Manat de un antifascism militant, Mihai Sora s-a inscris in Partidul Comunist Francez.[6] In cartea-interviu redactata de Leonid Dragomir, Mihai Sora isi explica optiunea politica de atunci:
Discutasem indelung cu prietenii mei din studentie despre procesele staliniste din anii '30, stiam exact care le fusesera dedesubturile, dar pe vreme de razboi s-a infiripat (sau, cel putin, asa mi se parea) un fel de democratizare reala, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, in cele din urma, a nu fi fost decat o manevra prin care Stalin voia sa-si castige o platforma populara; in presa aliata lucrurile erau insa prezentate ca o democratizare reala, ca o indulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lamurit decat atunci cand am ajuns aici. Si cred ca, daca ramaneam in Franta, s-ar fi putut sa incremenesc si eu, ca toata intelectualitatea franceza, in postura unui intelectual de stanga – ba chiar comunizant.[8]
Intre anii 1945 si 1948 activeaza ca cercetator la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu Du dialogue interieur. Fragment d'une anthropologie metaphysique in anul 1947.[9] Cartea a avut ecouri printre mari personalitati filosofice franceze.[6] A refuzat cetatenia franceza care i-a fost propusa imediat dupa aparitia cartii la Gallimard.[10]
In 1948 a plecat in Romania pentru a-si vedea parintii, insa autoritatile nu i-au permis sa se intoarca in Franta, acolo unde il asteptau sotia si cei doi copii.[7] Ulterior, acestia au fost nevoiti sa il urmeze.[11] Fortat sa stea in Romania dupa 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic.[7]
A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe in perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), apoi ca sef de sectie la Editura pentru Limbi Straine (1951–1954) si redactor-sef la Editura de Stat pentru Literatura si Arta (1954–1969), unde are meritul editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (acronim pentru „Biblioteca Pentru Toti"). In urma publicarii Antologiei poeziei interbelice, in care erau prezenti poeti ca Nichifor Crainic si Radu Gyr, fosti detinuti politici, iar, din emigratie, Aron Cotrus, Stefan Baciu si Horia Stamatu, este imediat inlaturat si trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedica.[6]
Dupa Revolutie
Dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al invatamantului in primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990).
Afirma ca si-ar fi dat demisia din guvern in semn de protest fata de mineriadele din 13–15 iunie 1990 si ca ar fi refuzat sa fie reconfirmat pe post in guvernul constituit dupa alegerile din mai,[12] fapt contestat de Petre Roman.[13] Andrei Plesu, ministru al culturii la acel moment, a afirmat mai tarziu ca Roman l-a demis pe Sora, „intre altele pentru ca luase partea studentilor".[14]
In anul 2000, Mihai Sora si alti intelectuali (Sorin Vieru, Horia Roman Patapievici) s-au alaturat unei manifestatii impotriva lui Corneliu Vadim Tudor si a extremismului politic.[15]
Mihai Sora a fost unul dintre oponentii vocali ai modificarilor la legile justitiei, care au declansat protestele din 2017–2018, alaturandu-se deseori demonstrantilor, in ciuda varstei inaintate.[16][17][18]
In timpul manifestatiilor de strada impotriva OUG 13/2017, Mihai Sora si-a facut publica pozitia:
Nu in 1990 ne intoarcem, ci in 1947.
Ceea ce au facut guvernantii in aceasta noapte pot face oricand, in orice moment, cu orice lege, nu doar in Justitie. Daca acum pui lacat pe independenta Justitiei, maine poti interzice circulatia persoanelor, poti suprima internetul, presa libera; poti inchide granitele, poti trimite oamenii in lagare, la munca silnica ori ii poti, pur si simplu, extermina. Iar toate acestea in numele votului democratic care te-a adus la Putere, in numele „democratiei", al poporului... In numele „democratiei populare".
Mecanismul de atac la statul de drept este predictibil si isi dovedeste, iata, ciclicitatea implacabila. A fost noaptea mintii guvernantilor. Este prea mult si prea periculos pentru a-i lasa sa-si faca in continuare de cap![19]
Viata personala
Prima sotie a lui Mihai Sora, scriitoarea Mariana Sora, a parasit Romania la sfarsitul anilor '70 si a decedat la Munchen, in Germania, in anul 2011, la varsta de 94 de ani.[20] Din aceasta prima casatorie, Mihai Sora are trei copii: Alexandra, Andrei si Tom.[21]
Mihai Sora s-a recasatorit pe 19 iulie 2014, la varsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Sora.[22][23]
In data de 25 februarie 2023, Luiza Palanciuc-Sora a anuntat, pe Facebook, decesul lui Mihai Sora.[24]
Afilieri
Mihai Sora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Aliantei Civice si al Societatii Romane de Fenomenologie.
Opera
Du dialogue interieur: Fragment d'une anthropologie metaphysique, Gallimard, 1947
Sarea pamantului, Editura Cartea Romaneasca, 1978
A fi, a face, a avea, Editura Cartea Romaneasca, 1985
Eu&tu&el&ea... sau dialogul generalizat, Editura Cartea Romaneasca, 1990
Firul ierbii, Editura Scrisul Romanesc, 1998
Cateva crochiuri si evocari, Editura Scrisul Romanesc, 2000
Locuri comune, Editura Universalia, 2004
Clipa & timpul, Editura Paralela 45, 2005
Varia
Mai avem un viitor? Romania la inceput de mileniu - Mihai Sora in dialog cu Sorin Antohi, Editura Polirom, 2001
Despre toate si ceva in plus: de vorba cu Leonid Dragomir, Editura Paralela 45, 2006
Mihail Sora - o filosofie a bucuriei si a sperantei, de Leonid Dragomir, Editura Cartea Romaneasca, 2009
Traduceri
Visarile unui hoinar singuratic - Jean-Jacques Rousseau, Editura pentru Literatura Universala, 1968
Premii si distinctii
1978: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pamantului
1998: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Firul ierbii
2011: Decoratia regala „Nihil Sine Deo"[25]
2018
Cetatean de onoare al municipiului Bucuresti[26]
Premiul Cetateanului European[27]
Decoratii
Ordinul national „Pentru Merit" in grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000) „pentru realizari artistice remarcabile si pentru promovarea culturii, de Ziua Nationala a Romaniei"[28]
Ordinul national „Steaua Romaniei" in grad de Cavaler (2016)[29]
Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Romane.[30]
Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_%C8%98ora
Biografie
Primii ani de viata, educatie
Al doilea fiu al preotului Meletie Sora si al Anei (nascuta Bogdan),[6] Mihai Sora studiaza la Scoala primara din comuna Izvin, judetul Timis, apoi la Timisoara (1923–1927), incheind studiile liceale la „Constantin Diaconovici-Loga" din acelasi oras (1927–1934), unde a studiat filosofia si limbile clasice, latina si elena.
A continuat studiul filosofiei la Universitatea din Bucuresti (1934–1938). I-a avut ca profesori, printre altii, pe Nae Ionescu si Mircea Vulcanescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Mihai Sora a obtinut o bursa din partea Institutului Francez din Bucuresti in 1938 (concomitent cu Eugene Ionesco).[7] A parasit Parisul aflat sub ocupatie germana in 1940 si a ajuns in Grenoble, unde, sub indrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.[7]
Franta, Elvetia, Romania
Cand intrarea germanilor in Paris a fost iminenta, sotii Sora au plecat in sudul Frantei si, dupa lungi peregrinari, s-au stabilit la Grenoble. Aici raman pana dupa eliberarea Frantei, in 1944, fiind martori la ororile dictaturii hitleriste. Manat de un antifascism militant, Mihai Sora s-a inscris in Partidul Comunist Francez.[6] In cartea-interviu redactata de Leonid Dragomir, Mihai Sora isi explica optiunea politica de atunci:
Discutasem indelung cu prietenii mei din studentie despre procesele staliniste din anii '30, stiam exact care le fusesera dedesubturile, dar pe vreme de razboi s-a infiripat (sau, cel putin, asa mi se parea) un fel de democratizare reala, s-au deschis bisericile etc. Totul s-a dovedit, in cele din urma, a nu fi fost decat o manevra prin care Stalin voia sa-si castige o platforma populara; in presa aliata lucrurile erau insa prezentate ca o democratizare reala, ca o indulcire a regimului. Un proces ireversibil, credeam eu. Nu m-am lamurit decat atunci cand am ajuns aici. Si cred ca, daca ramaneam in Franta, s-ar fi putut sa incremenesc si eu, ca toata intelectualitatea franceza, in postura unui intelectual de stanga – ba chiar comunizant.[8]
Intre anii 1945 si 1948 activeaza ca cercetator la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu Du dialogue interieur. Fragment d'une anthropologie metaphysique in anul 1947.[9] Cartea a avut ecouri printre mari personalitati filosofice franceze.[6] A refuzat cetatenia franceza care i-a fost propusa imediat dupa aparitia cartii la Gallimard.[10]
In 1948 a plecat in Romania pentru a-si vedea parintii, insa autoritatile nu i-au permis sa se intoarca in Franta, acolo unde il asteptau sotia si cei doi copii.[7] Ulterior, acestia au fost nevoiti sa il urmeze.[11] Fortat sa stea in Romania dupa 1948, timp de 20 de ani nu a publicat nimic.[7]
A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe in perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), apoi ca sef de sectie la Editura pentru Limbi Straine (1951–1954) si redactor-sef la Editura de Stat pentru Literatura si Arta (1954–1969), unde are meritul editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (acronim pentru „Biblioteca Pentru Toti"). In urma publicarii Antologiei poeziei interbelice, in care erau prezenti poeti ca Nichifor Crainic si Radu Gyr, fosti detinuti politici, iar, din emigratie, Aron Cotrus, Stefan Baciu si Horia Stamatu, este imediat inlaturat si trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedica.[6]
Dupa Revolutie
Dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al invatamantului in primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990).
Afirma ca si-ar fi dat demisia din guvern in semn de protest fata de mineriadele din 13–15 iunie 1990 si ca ar fi refuzat sa fie reconfirmat pe post in guvernul constituit dupa alegerile din mai,[12] fapt contestat de Petre Roman.[13] Andrei Plesu, ministru al culturii la acel moment, a afirmat mai tarziu ca Roman l-a demis pe Sora, „intre altele pentru ca luase partea studentilor".[14]
In anul 2000, Mihai Sora si alti intelectuali (Sorin Vieru, Horia Roman Patapievici) s-au alaturat unei manifestatii impotriva lui Corneliu Vadim Tudor si a extremismului politic.[15]
Mihai Sora a fost unul dintre oponentii vocali ai modificarilor la legile justitiei, care au declansat protestele din 2017–2018, alaturandu-se deseori demonstrantilor, in ciuda varstei inaintate.[16][17][18]
In timpul manifestatiilor de strada impotriva OUG 13/2017, Mihai Sora si-a facut publica pozitia:
Nu in 1990 ne intoarcem, ci in 1947.
Ceea ce au facut guvernantii in aceasta noapte pot face oricand, in orice moment, cu orice lege, nu doar in Justitie. Daca acum pui lacat pe independenta Justitiei, maine poti interzice circulatia persoanelor, poti suprima internetul, presa libera; poti inchide granitele, poti trimite oamenii in lagare, la munca silnica ori ii poti, pur si simplu, extermina. Iar toate acestea in numele votului democratic care te-a adus la Putere, in numele „democratiei", al poporului... In numele „democratiei populare".
Mecanismul de atac la statul de drept este predictibil si isi dovedeste, iata, ciclicitatea implacabila. A fost noaptea mintii guvernantilor. Este prea mult si prea periculos pentru a-i lasa sa-si faca in continuare de cap![19]
Viata personala
Prima sotie a lui Mihai Sora, scriitoarea Mariana Sora, a parasit Romania la sfarsitul anilor '70 si a decedat la Munchen, in Germania, in anul 2011, la varsta de 94 de ani.[20] Din aceasta prima casatorie, Mihai Sora are trei copii: Alexandra, Andrei si Tom.[21]
Mihai Sora s-a recasatorit pe 19 iulie 2014, la varsta de 98 de ani, cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Sora.[22][23]
In data de 25 februarie 2023, Luiza Palanciuc-Sora a anuntat, pe Facebook, decesul lui Mihai Sora.[24]
Afilieri
Mihai Sora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Aliantei Civice si al Societatii Romane de Fenomenologie.
Opera
Du dialogue interieur: Fragment d'une anthropologie metaphysique, Gallimard, 1947
Sarea pamantului, Editura Cartea Romaneasca, 1978
A fi, a face, a avea, Editura Cartea Romaneasca, 1985
Eu&tu&el&ea... sau dialogul generalizat, Editura Cartea Romaneasca, 1990
Firul ierbii, Editura Scrisul Romanesc, 1998
Cateva crochiuri si evocari, Editura Scrisul Romanesc, 2000
Locuri comune, Editura Universalia, 2004
Clipa & timpul, Editura Paralela 45, 2005
Varia
Mai avem un viitor? Romania la inceput de mileniu - Mihai Sora in dialog cu Sorin Antohi, Editura Polirom, 2001
Despre toate si ceva in plus: de vorba cu Leonid Dragomir, Editura Paralela 45, 2006
Mihail Sora - o filosofie a bucuriei si a sperantei, de Leonid Dragomir, Editura Cartea Romaneasca, 2009
Traduceri
Visarile unui hoinar singuratic - Jean-Jacques Rousseau, Editura pentru Literatura Universala, 1968
Premii si distinctii
1978: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pamantului
1998: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Firul ierbii
2011: Decoratia regala „Nihil Sine Deo"[25]
2018
Cetatean de onoare al municipiului Bucuresti[26]
Premiul Cetateanului European[27]
Decoratii
Ordinul national „Pentru Merit" in grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000) „pentru realizari artistice remarcabile si pentru promovarea culturii, de Ziua Nationala a Romaniei"[28]
Ordinul national „Steaua Romaniei" in grad de Cavaler (2016)[29]
Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Romane.[30]
Sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_%C8%98ora
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.