AnuntulVideo >>
Alte rubrici >>
Vedete
ophia Loren, numele de scena al Sofiei Villani Scicolone Ponti (n. 20 septembrie 1934, Roma, Italia) este o actrita italiana de film.
Fiica ilegitima a inginerului Riccardo Scicolone si a profesoarei de pian Romilda Villani (1910–1991), Sofia s-a nascut la Clinica Regina Margherita din Roma, Italia.[5][6] Nu dupa mult timp se muta impreuna cu mama de la Roma la Pozzuoli, nu departe de orasul Napoli,[7] loc unde isi petrece copilaria si parte din adolescenta in timpul razboiului, in conditii economice precare.
La 15 ani a plecat la Roma in cautarea succesului, tot impreuna cu mama sa care, in 1932, castigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo. A debutat in filmul Quo Vadis?. A participat la mai multe concursuri de frumusete printre care si Miss Italia in 1950 (unde a castigat titlul de Miss Eleganza, titlu creat special pentru ea).
A pozat pentru mai multe photonovels si a participat la mai multe filme in roluri marginale care putin cate putin o faceau sa iasa in evidenta, acestea fiind axate mai mult pe calitatile sale estetice. Intr-un singur an au fost aproximativ 15 filme in genericul carora ea a aparut atat cu numele de Sofia Scicolone cat si cu pseudonimul de Sofia Lazzaro.
Joaca in filmul lui Giovanni Roccardi, Africa sotto i mari (1953) unde tanara Sofia il intalneste pe cel care va deveni apoi sotul sau, producatorul Carlo Ponti, care a ramas impresionat de potentialul sau si i-a oferit un contract pe sapte ani.
Cu Carlo Ponti s-a casatorit de doua ori, prima data in septembrie 1957, dar, din moment ce, in acea perioada, divortul nu era legal in Italia si astfel cuplul risca sa fie acuzat de concubinaj (Loren) si de bigamie (Ponti), cei doi au emigrat in Franta unde au devenit cetateni francezi si Ponti a putut sa divorteze de sotia lui, Giuliana Fiastri, si s-au casatorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres (Franta).
La inceput jucase in filme ca: Carosello napoletano (1953), L'oro di Napoli (1954) si La bella mugnaia (1955).
Aparitia ei pe coperta celebrei reviste Life Magazine in 1955 marcheaza inceputul carierei internationale, datorita frumusetii sale (care nu a amenintat sa umbreasca aspectul artistic) precum si a talentului sau innascut de actrita.
Incepand cu 1956 interpreteaza si in limba engleza productiile filmate in SUA.
In timp, se va afirma din ce in ce mai mult ca o adevarata diva a cinematografiei italiene in lume; definitiva consacrare ca actrita va veni cu Premiul Oscar castigat in 1961 pentru interpretarea din filmul sau simbol La ciociara de Vittorio De Sica intr-un rol care fusese refuzat de Anna Magnani.
Impartita intre Italia si Hollywood, joaca in numeroase filme de succes alaturi de cele mai mari staruri mondiale, filme conduse de regizori ca: Vittorio De Sica, Mario Monicelli, Ettore Scola, Dino Risi, Mario Camerini, Charlie Chaplin, Sidney Lumet, George Cukor, Michael Curtiz, Anthony Mann si Andre Cayatte. Interpreteaza roluri in opt filme regizate de Vittorio De Sica, adeseori alaturi de actorul Marcello Mastroianni.
Nicio actrita italiana n-a ajuns vreodata la o asemenea popularitate internationala. Fericirii aduse de succesul profesional i se adauga cea a maternitatii cand se nasc cei doi fii Carlo Jr. in 1968 si Edoardo in 1973.
In 1982 in urma vechilor probleme cu fiscul italian, este acuzata de evaziune fiscala si inchisa timp de 17 zile in penitenciarul din Caserta. Responsabilitatea evaziunii fiscale a fost atribuita apoi impresarului sau, dar nu i-a fost usor sa remedieze proasta publicitate create in fata opiniei publice italiene.
In anii 80' s-a ocupat aproape numai de participarea la productii TV: Sophia: Her Own Story film autobiografic pentru televiziunea americana dupa romanul omonim, Madre coraggio (1986), Mamma Lucia si remake-ul filmului La ciociara (1988) de Dino Risi: singura exceptie a fost filmul Qualcosa di biondo (1984) in care joaca alaturi de fiul sau Edoardo.
In 1994 Robert Altman a dorit-o in distributia filmului sau Pret a porter.
In anul urmator a fost partenera lui Jack Lemmon si Walter Matthau in That's amore - Due improbabili seduttori, iar in 1997 a interpretat rolul de mama a unui baiat evreu care voia sa devina comunist, in filmul Soleil de Roger Hanin.
In 2002 a jucat in Cuori estranei, condus de fiul sau Edoardo Ponti, iar in 2004 a jucat in filmul Peperoni ripieni e pesci in faccia de Lina Wertmulle. Dar cel mai mare succes il va avea in serialul TV Francesca e Nunziata (2001)' iar in 2004 joaca alaturi de Sabrina Ferilli in La terra del ritorno.
In 2006 a pozat pentru Calendario Pirelli 2007.
In februarie 2007 iese filmul Saturno Contro de Ferzan Ozpetek, coloana sonora a filmului fiind melodia Zoo be zoo be zoo interpretata de Sophia.
In februarie 2009, in noaptea decernarii Oscarului, a inmanat lui Kate Winslet, ravnita statueta la categoria Cea mai buna actrita in rol principal. In acelasi an, dupa o absenta destul de mare din lumea cinematografiei, este invitata de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului in Nine, omagiu muzical 8½ de Fellini.
In 2010 se reintoarce in lumina reflectoarelor si devine protagonista miniseriei La mia casa e piena di specchi, inspirata din cartea autobiografica a surorii sale Maria Silicone. Sophia o interpreteaza pe mama sa, Romilda.