Iata inca unul dintre colturile in care Mexicul a primit cu bratele deschise si primeste probabil in fiecare zi cete de expati din toata lumea care, naivi in judecata lor, vin aici sa petreaca cateva zile (saptamani, poftim) si se trezesc, luni, ani mai tarziu indragostiti si cuceriti iremediabil de-acest pamant magic.
Este acesta, neindoielnic, un oras ce-ar putea fi gazda povestilor transpuse in romane si unul in care oricine, recent divortat, cu copilul dupa el, fugit de-acasa sau fugind de scoala, isi poate gasi aici refugiul pentru a o lua de la zero descoperindu-si vocatia de bijutier, barman, instructor de yoga, ghid turistic… orice. Asta-i locul!
Dar San Cristobal este mult inainte de centrul boem pentru nomazii moderni. Este in primul rand scena unde lumea indigena a ridicat pentru prima data vocea intru recastigarea drepturilor, dupa 500 de ani de opresiune. Asta il transforma intr-un simbol pentru Mexic, il face sa depaseasca statutul de model pentru vederile postale si se transforma intr-un loc de intalnire cu o tara care mai are inca multe conturi de reglat cu trecutul.