In 1914, faimosul fotograf Edward Curtis (1868-1952) a realizat o pelicula pe jumatate documentar si pe jumatate film artistic: In tara vanatorilor de capete. A fost primul lungmetraj in care au jucat exclusiv bastinasi nord-americani.
Filmul, o poveste de dragoste si razboi petrecuta inainte de contactul cu europenii, a avut ca protagonisti membri ai comunitatii Kwakwaka’wakw (Kwakiutl) din British Columbia, Canada, bastinasi deja celebri la acea vreme pentru cultura si spectacolele lor iesite din comun.
Filmul a avut premiera la New York si Seattle in decembrie 1914, unde a fost acompaniat de o partitura orchestrala live compusa de John Braham (1848-1919). Curtis i-a furnizat lui Braham, pe cilindri de ceara, inregistrari ale cantecelor Kwakwaka’wakw; totusi, in ciuda afirmatiilor publicitare, foarte putine segmente din acest material-sursa au ajuns in partitura.
Criticii au scris in termeni superlativi despre puterea si frumusetea filmului, Seattle Sun numindu-l „o mare productie, ca un sir de margele sculptate, prea rar pentru a fi reprodus".
Si totusi, In tara vanatorilor de capete a fost un esec financiar, trecut rapid cu vederea si abia daca a fost pastrat. In 1947, o singura copie a ajuns la Field Museum, dupa ce a fost recuperata dintr-un tomberon din Chicago; aceste role deteriorate si incomplete au fost reeditate de Bill Holm si George Quimby si lansate in 1973 sub titlul In tara canoelor de razboi, cu o noua coloana sonora inregistrata de consultantii Kwakwaka’wakww din acea vreme.
La un moment dat, cateva clipuri deteriorate dintr-o alta copie au ajuns la UCLA Film & Television Archive, iar partitura, aproape uitata, a fost arhivata sub un alt nume la Getty Research Library.