Istoria implantului dentar dateaza de mii de ani, chiar daca tehnica, forma si materialele utilizate in implantologia moderna se datoreaza, in mare parte, lui Per-Ingvar Branemark. In mod surprinzator, s-a dovedit ca stramosii nostri, din perioada vechilor egipteni, chinezi si chiar si mayasi, au testat tehnica implantului dentar, utilizand o varietate de materiale si punand bazele tehnicii folosite astazi.
Implantul dentar in antichitate
Au fost descoperite vestigii arheologice potrivit carora primele incercari de inlocuire a dintilor pierduti dateaza de acum 4000 de ani in China, respectiv 2000 de ani pe teritoriul Egiptului de astazi. Materialele folosite variau de la bucati de radacina de bambus la metale pretioase, sculptate pentru a lua forma dintilor. Au fost identificate pana si ramasite de implanturi dentare realizate din fildes sau scoica, asa cum este cazul femeii mayase (datand din anul 600 i.e.n.), descoperite in Honduras in 1931, a carei mandibula includea trei incisivi inlocuiti cu bucati de scoica, sculptate in forma de dinti. Si mai interesant este faptul ca, multumita cresterii osoase remarcate in jurul acestor implanturi primitive, s-a constatat ca acestea nu serveau doar unor scopuri estetice, fiind si functionale!
Evolutia implantului dentar modern
Daca, undeva in secolul al 18-lea, se practica extractia dentara de la tinerii saraci pentru ca respectivii dinti naturali sa fie, apoi, implantati celor de vita nobila si regala (aceasta metoda a fost indelung criticata insa, din cauza insuccesului general si a bolilor transmise, intre care tuberculoza), ulterior implanturile au evoluat (desi materialul era utilizat si in antichitate) spre metale pretioase, ca aurul si platina, fara prea mare succes.
In 1906, a fost introdus implantul din aliaj iridiu-platina sub forma de os, ce ar putea fi considerat prototipul implanturilor dentare de astazi. Ulterior, in anii 30 ai secolului trecut, s-au dezvoltat aliaje precum cobalt-crom-molibden, cunoscut sub denumirea de Vitallium, care au orientat implantologia intr-o noua directie. In 1937, la Universitatea Harvard, Strock a reusit primul implant subperiostal, obtinut dintr-un aliaj iridiu-platina, testand mai tarziu implanturi din Vitallium si documentand efectele acestora.
In 1965, Branemark a reusit inserarea primului implant din titaniu intr-un voluntar uman, dupa ani de cercetari si teste asupra animalelor, fiind cel care a denumit procesul de aderenta titaniu-osos „osteointegrare". Prototipul acestui implant, primul cu filet, fusese conceput inca din 1952.
Din anii 70, au fost dezvoltate o serie de materiale din care au inceput sa fie realizate implanturile dentare, de la carbon la portelan, sticle bioactive si oxid de aluminiu. De asemenea, tot in aceasta perioada au inceput sa fie testate si multiple variante de forme pentru acestea.
Astazi, implanturile dentare vin sub forma de suruburi cu laturi paralele, respectiv conice, montate imediat dupa extractia dentara sau ulterior, dupa vindecarea osoasa. Cat despre materiale, in prezent, cel mai des folosit material ramane titaniul, desi zirconiul ar putea reprezenta viitorul in domeniul implantologiei.