Despre evenimentele din decembrie 1989 s-au scris vrafuri de carti si comentarii, s-au facut zeci de emisiuni TV. Dar acele evenimente au fost doar episodul final al unor evolutii premergatoare de-a lungul anilor ‘80. Ele s-au accelerat si acutizat odata cu inceputul anului 1989 atat in Romania, cat si imprejurul ei. “1989 Un Timp Sarit din Calendar" reuneste pentru prima oara aceste evenimente intr-un film documentar – din ianuarie pana in decembrie. Filmul este realizat integral din imagini de arhiva.
Unele imagini sunt prezentate in premiera, cum ar fi cele cu Petre Mihai Bacanu filmat de Securitate in detentie, cu camera ascunsa. Sau imagini din epoca, filmate clandestin, cu disidentii Gabriel Andreescu si Dan Petrescu. Cu un titlu inspirat dintr-o balada a lui Dan Desliu, “1989 Un Timp Sarit din Calendar" este o recuperare necesara de calendar istoric.
De-a lungul anilor ’80, viata de zi cu zi a romanilor devenise tot mai greu de suportat, iar debutul lui 1989 nu parea sa anunte nimic bun: frigul, foamea si frica domneau suveran. Si, intr-adevar, pana la mijlocul lui decembrie, deznadejdea romanilor avea sa atinga cote maxime. Lichidarea datoriei externe, cauza unor teribile privatiuni pentru populatie, dar motiv de mare fala pentru regimul Ceausescu in aprilie ‘89, nu a imbunatatit cu nimic situatia materiala a romanilor. Conflictul tot mai vadit dintre Ceausescu si reformatorul lider sovietic Gorbaciov ii priva pe romani chiar si de sansa unei relaxari venite, culmea, de la Moscova.
Realegerea lui Ceausescu la congresul XIV din noiembrie, precedata de o campanie propagandistica de-a dreptul obscena in raport cu jalnica stare reala a Romaniei, parea sa indice ca resursele puterii absolute a regimului comunist sunt inepuizabile. Deznadejdea era cu atat mai acuta, cu cat inghetul din Romania contrasta mai puternic ca niciodata cu dezghetul politic din celelalte tari est-europene.
Dar nu toti romanii s-au lasat coplesiti de disperare sau frica. 1989 a fost anul cu cele mai numeroase proteste impotriva regimului – ale intelectualilor disidenti, dar nu numai – si avea sa-si gaseasca rezolvarea exploziva in ultimele doua saptamani din decembrie. La doar a luna de la realegerea sa in fruntea regimului comunist “ca expresie unanima a dragostei fierbinti si a profundei recunostinte e intregului popor", Ceausescu era pus la zid si impuscat. (Sursa)
„A fost o revolutie, o explozie populara si in momentul cand a sosit in gara trenul revolutiei, noi eram in gara, pentru ca eram singurii care cunosteam mersul trenurilor. Ne-am suit in tren si am pus mana pe putere." – Silviu Brucan