In vara lui 1985, Kihachiro Aratake, un pasionat al scufundarilor, dadea intamplator peste o structura arhitectonica unica, in vecinatatea insulei Yonaguni, in extremitatea sudica a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. Anuntat de descoperire, prof. Masaaki Kimura, de la Universitatea din Ryukyu, a sosit la fata locului, impreuna cu cativa colegi. In urma cercetarilor, specialistii niponi au tras concluzia ca nu poate fi vorba de o structura rezultata in urma eroziunii pietrelor, ci e clar o constructie cu amprenta umana. Descoperirea unui drum care inconjoara ruinele constituie un argument in plus in acest sens. Monumentul cu cinci nivele are 183 m latime si 27 m inaltime si este vechi de aproximativ 8000-10.000 de ani. Nu se stie cine l-a ridicat, in conditiile in care primele urme de civilizatie din Ryukyu (inclusiv scheletul Omului din Minatogawa, avand circa 16.000 de ani) indica o populatie lipsita de cunostintele tehnice necesare unei asemenea constructii. Fatetele aproape perfect plane, unghiurile drepte si muchiile ascutite ale uriaselor blocuri din piatra tradeaza – in ciuda imperfectiunilor create de efectul scufundarii si al trecerii timpului- mana omului. Chiar si cei care considera ca avem de-a face cu o structura creata de o eruptie vulcanica admit ca “slefuirea" a presupus interventie umana. Terasele semi-regulare ale monumentului au fost comparate cu alte exemple ale arhitecturii megalitice, cum sunt zidurile incase de la Sacsayhuaman (Peru), in vreme ce edificiul de la Yonaguni prezinta similaritati cu Mormantul Okinawa, o structura de asemenea taiata in piatra, de o vechime incerta. Alte dovezi ale amprentei umane puse pe piramida subacvatica o constituie orificiile largi de circa 60 cm, prezente pe una din laturi, ca si sirul drept de gauri mai mici, interpretat ca o tentativa abandonata de a sectiona blocul de piatra. De asemenea, unii observatori considera ca blocul vertical cu doua “orbite", din marginea monumentului, ar fi un colos moai, cum mai vedem in Insula Pastelui.