Din aceeasi categorie
|
Cum a inceput universul de fapt? 179 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
How the Universe Work: Strangest Alien Worlds 442 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
La o vorba despre Univers ! 515 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marea Bariera de Corali 604 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Daca universul s-a format din nimic, cine l-a creat? 117 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
India partea I 1.543 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Misterele Universului. O calatorie in spatiul adanc 102 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce sunt banii si cum functioneaza bancile 492 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cat e de mare Universul 1.418 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Prin Univers cu Stephen Hawking- Povestea Universului 1.494 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Cum functioneaza Universul?
| Adaugat de Cozana | 08.06.2022 |  Adauga
la favorite |
127 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteEste posibil oare ca galaxiile indepartate sa se distanteze de noi mai repede decat lumina? Si, daca da, ne-ar fi totusi posibil sa le observam? In mod surprinzator raspunsul este
Este posibil oare ca galaxiile indepartate sa se distanteze de noi mai repede decat lumina? Si, daca da, ne-ar fi posibil totusi sa le observam? In mod surprinzator raspunsul este in ambele cazuri un "DA" rasunator. Cum de este cu putinta asa ceva? Cum se poate ca ceva sa se deplaseze cu viteze superioare vitezei luminii?
In acest film (partea 1) si in urmatorul vom incerca sa oferim o descriere corecta a Universului pe baza modelului LCDM1 (Lambda-Cold-Dark-Matter), cel mai bun model cosmologic existent astazi. Odata tabloul construit, raspunsurile la intrebarile din paragraful de inceput vor veni de la sine.
Pentru moment, sa plecam de la ideea ca un fel de spuma cuantica spatio-temporala a existat inainte ca insusi Universul nostru sa fi aparut, deci inainte de Big-Bang-ul „nostru". In continuare, nu vom face decat sa lasam principiul de incertitudine al lui Heisenberg sa lucreze pentru noi. Daca e sa ne referim la cea mai mica unitate de volum spatial permisa a exista in contextul mecanicii cuantice – un volum infinitezimal cu o scara liniara de dimensiunea lungimii Planck2, ar rezulta o "farama" cuantica cu un volum de 10-99 centimetri cubi. Iar cea mai mare cantitate de masa ori energie care ar incapea in acest, sa-i zicem volum Planck, fara a-l face sa devina propria gaura neagra, este in jur de 1/100,000 dintr-un gram (aproximativ masa unui fir mediu de nisip).
Interesant este ca principiul incertitudinii permite crearea "din nimic" a acestei cantitati de materie, cu conditia ca aceasta materie sa existe pentru cel mult 10-43 secunde. Un timp extrem de scurt, dar care se va dovedi suficient. Aceasta deoarece atunci cand aceasta cantitate specifica de energie ia nastere sub forma unui anumit tip de camp scalar3, avem de-a face cu nasterea reusita a unui Univers.
Cel mai bun model existent despre evolutia universului timpuriu, plecand de la fluctuatia cuantica initiala include perioada numita "inflatie", o perioada cand campul scalar mentionat antreneaza spatiul ocupat pentru o scurta perioada de timp intr-o expansiune extrema, exponentiala. Pe parcursul inflatiei, spatiul "erupe" din dimensiunile foarte mici de la inceput, ajungand la un volum urias de dimensiuni necunoscute.
Aceasta expansiune enorma da nastere unei cantitati imense de energie gravitationala de legatura – cel putin 1085 grame. Iar aceasta energie este contrabalansata de o crestere corespunzatoare a energiei pozitive continuta de campul scalar. Ceea ce la inceput era nimic mai mult decat o mica fractiune a unui gram de energie a devenit acum 1085 grame. Vorbim despre un numar imens - destul de mare pentru a exprima toata materia si energia existente astazi in Univers.
Dar, atentie! Energia totala existenta in Univers variaza in jurul lui ZERO cu doar o unitate cuantica.
Ca un derivat al cresterii enorme a spatiului pe perioada inflatiei, fluctuatiile cuantice minuscule iau forma unor fluctuatii macroscopice in densitatea campului scalar – transformandu-l in mod neuniform. Rezultatul aparitiei acestei structuri neuniforme reprezinta punctul de plecare al formarii stelelor, galaxiilor si al tuturor formatiunilor observabile in prezent in Univers.
La sfarsitul inflatiei, temperatura Universului, asa cum era acesta atunci, era extrem de ridicata. Dar pe masura ce expansiunea spatiului continua, acesta se raceste; iar energia campului scalar, care acum "popula" in intregime enormul volum de spatiu nou aparut, ia forma materiei negre, a energiei negre si a materiei obisnuite – fotonii, quarcurile si electronii, care la randul lor au luat forma protonilor, neutronilor si atomilor care populeaza Universul in prezent.
Dupa aproximativ 380.000 de ani de inflatie si racire, particulele incarcate electric s-au unit sub forma atomilor neutri. Si, din senin, fotonii care se loveau la fiecare doua secunde de particulele incarcate electric au devenit liberi sa colinde imensitatea spatiului cosmic. Aceasta este originea radiatiei cosmice de fond pe care o detectam astazi.
Sa reprezentam intreg spatiul existent la acel moment printr-un volum plin de puncte albastre (vezi clip). In continuare sa ne concentram atentia pe aceasta portiune foarte mica cu o raza de aproximativ 42 de milioane de ani-lumina. ACEASTA este regiunea care va reprezenta pentru noi INTREGUL Univers observabil 13.7 miliarde de ani mai tarziu. Terra se va forma undeva in centrul acestei zone peste aproximativ 9 miliarde de ani – dar pana atunci Universul va trece printr-un indelungat proces de expansiune.
Imaginati-va ca va aflati pe o pista lunga de 100 de metri si cineva aflat la 99 de metri distanta, pe pista, incepe sa se deplaseze catre d-voastra. Se aude semnalul de start, iar deplasarea incepe. Numai ca exista o problema: pista se extinde – lungindu-se pe masura ce persoana respectiva se deplaseaza de-a lungul sau. Pietonul face un pas lung de 1 metru la fiecare secunda, dar pista "creste" in fiecare secunda cu un metru, relativ la 100 de metri de pista.
Dupa 10 secunde, trecatorul a facut 10 pasi, numai ca cei 89 de metri ramasi de parcurs s-au "lungit", astfel ca el mai are inca 98 de metri de parcurs pana la dumneavoastra. Dupa inca 10 secunde distanta dintre pieton si d-voastra este inca de 97 de metri. Va dura 460 de secunde, dar in cele din urma pietonul va ajunge in dreptul d-voastra. Si in tot acest timp pista s-a alungit, atingand acum dimensiunea de 10.000 de metri. Celalalt capat al pistei se deplaseaza acum fata de d-voastra mult mai repede decat se poate deplasa pietonul. Daca ar trebui sa porneasca acum, din nou, de la celalalt capat al pistei, nu ar mai ajunge niciodata in dreptul d-voastra.
Iar intrebarea cu privire la distanta parcursa de el este una ambigua. Am putea spune ca a parcurs 99 de metri deoarece aceasta a fost distanta la inceput. Sau am putea afirma ca este vorba de 9900 de metri deoarece aceasta era distanta intre capetele pistei la final. Sau am putea zice ca distanta parcursa este de 460 de metri - viteza de deplasare a pietonului deinmultit cu timpul deplasarii.
sursa Scientia
Este posibil oare ca galaxiile indepartate sa se distanteze de noi mai repede decat lumina? Si, daca da, ne-ar fi posibil totusi sa le observam? In mod surprinzator raspunsul este in ambele cazuri un "DA" rasunator. Cum de este cu putinta asa ceva? Cum se poate ca ceva sa se deplaseze cu viteze superioare vitezei luminii?
In acest film (partea 1) si in urmatorul vom incerca sa oferim o descriere corecta a Universului pe baza modelului LCDM1 (Lambda-Cold-Dark-Matter), cel mai bun model cosmologic existent astazi. Odata tabloul construit, raspunsurile la intrebarile din paragraful de inceput vor veni de la sine.
Pentru moment, sa plecam de la ideea ca un fel de spuma cuantica spatio-temporala a existat inainte ca insusi Universul nostru sa fi aparut, deci inainte de Big-Bang-ul „nostru". In continuare, nu vom face decat sa lasam principiul de incertitudine al lui Heisenberg sa lucreze pentru noi. Daca e sa ne referim la cea mai mica unitate de volum spatial permisa a exista in contextul mecanicii cuantice – un volum infinitezimal cu o scara liniara de dimensiunea lungimii Planck2, ar rezulta o "farama" cuantica cu un volum de 10-99 centimetri cubi. Iar cea mai mare cantitate de masa ori energie care ar incapea in acest, sa-i zicem volum Planck, fara a-l face sa devina propria gaura neagra, este in jur de 1/100,000 dintr-un gram (aproximativ masa unui fir mediu de nisip).
Interesant este ca principiul incertitudinii permite crearea "din nimic" a acestei cantitati de materie, cu conditia ca aceasta materie sa existe pentru cel mult 10-43 secunde. Un timp extrem de scurt, dar care se va dovedi suficient. Aceasta deoarece atunci cand aceasta cantitate specifica de energie ia nastere sub forma unui anumit tip de camp scalar3, avem de-a face cu nasterea reusita a unui Univers.
Cel mai bun model existent despre evolutia universului timpuriu, plecand de la fluctuatia cuantica initiala include perioada numita "inflatie", o perioada cand campul scalar mentionat antreneaza spatiul ocupat pentru o scurta perioada de timp intr-o expansiune extrema, exponentiala. Pe parcursul inflatiei, spatiul "erupe" din dimensiunile foarte mici de la inceput, ajungand la un volum urias de dimensiuni necunoscute.
Aceasta expansiune enorma da nastere unei cantitati imense de energie gravitationala de legatura – cel putin 1085 grame. Iar aceasta energie este contrabalansata de o crestere corespunzatoare a energiei pozitive continuta de campul scalar. Ceea ce la inceput era nimic mai mult decat o mica fractiune a unui gram de energie a devenit acum 1085 grame. Vorbim despre un numar imens - destul de mare pentru a exprima toata materia si energia existente astazi in Univers.
Dar, atentie! Energia totala existenta in Univers variaza in jurul lui ZERO cu doar o unitate cuantica.
Ca un derivat al cresterii enorme a spatiului pe perioada inflatiei, fluctuatiile cuantice minuscule iau forma unor fluctuatii macroscopice in densitatea campului scalar – transformandu-l in mod neuniform. Rezultatul aparitiei acestei structuri neuniforme reprezinta punctul de plecare al formarii stelelor, galaxiilor si al tuturor formatiunilor observabile in prezent in Univers.
La sfarsitul inflatiei, temperatura Universului, asa cum era acesta atunci, era extrem de ridicata. Dar pe masura ce expansiunea spatiului continua, acesta se raceste; iar energia campului scalar, care acum "popula" in intregime enormul volum de spatiu nou aparut, ia forma materiei negre, a energiei negre si a materiei obisnuite – fotonii, quarcurile si electronii, care la randul lor au luat forma protonilor, neutronilor si atomilor care populeaza Universul in prezent.
Dupa aproximativ 380.000 de ani de inflatie si racire, particulele incarcate electric s-au unit sub forma atomilor neutri. Si, din senin, fotonii care se loveau la fiecare doua secunde de particulele incarcate electric au devenit liberi sa colinde imensitatea spatiului cosmic. Aceasta este originea radiatiei cosmice de fond pe care o detectam astazi.
Sa reprezentam intreg spatiul existent la acel moment printr-un volum plin de puncte albastre (vezi clip). In continuare sa ne concentram atentia pe aceasta portiune foarte mica cu o raza de aproximativ 42 de milioane de ani-lumina. ACEASTA este regiunea care va reprezenta pentru noi INTREGUL Univers observabil 13.7 miliarde de ani mai tarziu. Terra se va forma undeva in centrul acestei zone peste aproximativ 9 miliarde de ani – dar pana atunci Universul va trece printr-un indelungat proces de expansiune.
Imaginati-va ca va aflati pe o pista lunga de 100 de metri si cineva aflat la 99 de metri distanta, pe pista, incepe sa se deplaseze catre d-voastra. Se aude semnalul de start, iar deplasarea incepe. Numai ca exista o problema: pista se extinde – lungindu-se pe masura ce persoana respectiva se deplaseaza de-a lungul sau. Pietonul face un pas lung de 1 metru la fiecare secunda, dar pista "creste" in fiecare secunda cu un metru, relativ la 100 de metri de pista.
Dupa 10 secunde, trecatorul a facut 10 pasi, numai ca cei 89 de metri ramasi de parcurs s-au "lungit", astfel ca el mai are inca 98 de metri de parcurs pana la dumneavoastra. Dupa inca 10 secunde distanta dintre pieton si d-voastra este inca de 97 de metri. Va dura 460 de secunde, dar in cele din urma pietonul va ajunge in dreptul d-voastra. Si in tot acest timp pista s-a alungit, atingand acum dimensiunea de 10.000 de metri. Celalalt capat al pistei se deplaseaza acum fata de d-voastra mult mai repede decat se poate deplasa pietonul. Daca ar trebui sa porneasca acum, din nou, de la celalalt capat al pistei, nu ar mai ajunge niciodata in dreptul d-voastra.
Iar intrebarea cu privire la distanta parcursa de el este una ambigua. Am putea spune ca a parcurs 99 de metri deoarece aceasta a fost distanta la inceput. Sau am putea afirma ca este vorba de 9900 de metri deoarece aceasta era distanta intre capetele pistei la final. Sau am putea zice ca distanta parcursa este de 460 de metri - viteza de deplasare a pietonului deinmultit cu timpul deplasarii.
sursa Scientia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.