In patru orase industriale din Romania, timpul pare sa fi ramas in loc. De la negrul carbunelui, la albul antiseptic al laptelui, 8 Martie (Ziua Internationala a Femeii) este doar o alta zi. O zi obositoare, o zi de munca fara satisfactii, pentru personajele acestui film, surprinse intr-o fabrica de confectii, intr-o mina la sortarea carbunelui, la o linie de ambalare a laptelui sau conducand tramvaie.
“Un documentar observational-empatic executat cu profesionalism ce denota echilibru si siguranta." – hollywoodreporter.com
O mina lasata in paragina, un depou de tramvaie, un atelier de confectii al unei foste Case de moda, o fabrica de lactate si o lume de femei din localitati de provincie din Romania, care si-au trait tineretea in comunism.
In capitalism lucreaza in conditii grele, dar nu se pling. Povestile lor simple si umane sint piesele unui puzzle istoric complicat. Rutina, frustarea, spaima ca ce stiau sa faca n-o sa mai foloseasca nimanui, ca o sa-si piarda locul de munca le fac pe aceste femei sa reziste eroic si sa isi duca destinele ca niste cai de povara. Au avut cindva vise si idealuri. Acum fac haz de necaz si isi amintesc de vremurile cind lumea arata mai luminos pentru ele. Isi mai doresc un singur lucru: sa ajunga sa prinda pensia. In afara de copii, de familie, nu au nici o bucurie.
Dramele istorice nu se joaca intotdeauna la scara mare. Lumile se prabusesc si fac victime colaterale. Tristetea nu e doar in ruinele fabricilor dezafectate care au ramas din perioada comunista, ci si in destinele acestor femei. 8 martie era sarbatoarea care le celebra in comunism pe aceste reprezentante ale clasei muncitoare.
“Acest documentar atractiv merita un loc in programul festivalurilor de nonfictiune." – Variety