Primii care au vorbit in istorie despre electricitate au fost grecii acum 2000 de ani. Ei au observat ca frecarea blanii de chihlimbar provoaca atractie intre cele doua.
In anul 1600, fizicianul englez William Gilbert (24 mai 1544 – 30 noiembrie 1603) a introdus termenul "electric", provenit din grecescul "elektron" ca sa identifice forta aparuta intre doua obiecte care se freaca unul de celalalt. Obiectele folosite de Gilbert au fost un chihlimbar si un magnet, inregistrand astfel pentru prima data cuvantul "electric" intr-un raport despre teoria magnetismului.
Se spune ca in anul 1752, Benjamin Franklin (17 ianuarie 1706 – 17 aprilie 1790, SUA) a facut un experiment celebru zburand pe timp de furtuna puternica cu un zmeu de matase in varful caruia infipsese o cheie de fier. Cand a fulgerat, o mica scanteie a sarit de la cheie la incheietura mainii sale. Experimentul a dovedit mai tarziu teoria lui Franklin insa a fost foarte periculos, el putand fi ucis de fulger. Aceasta descoperire a indus ideea ca lumina si electricitatea au o legatura foarte stransa, ducand mai tarziu la inventarea paratrasnetului. Figura lui Benjamin Franklin este pusa la loc de cinste pe bancnota americana de 100 de dolari.
In anul 1786, Luigi Galvani, un profesor italian de medicina a observat ca piciorul unei broaste moarte zvacneste violent atunci cand este atinsa de un cutit de metal. El a crezut ca muschii broastei sunt purtatori de electricitate.
In 1792, un alt om de stiinta italian Alessandro Volta l-a contrazis pe Galvani spunand ca factorul principal al descoperirii este atingerea celor doua metale: cutitul si tava de metal pe care era intinsa broasca. Volta a demonstrat ca, atunci cand vorbim despre umiditate intre doua metale diferite, se creaza electricitate. Acest fenomen l-a condus la descoperirea primei baterii electrice, pila voltaica, confectionata din foi subtiri de cupu si zinc, separate de un carton umed (de aici vine si numele unitatii de masura, Voltul).
In acest mod, un nou tip de energie a fost descoperit, numita energie electrica, care curge in mod constant ca un suvoi de apa, in loc de descarcare intr-o singura scanteie sau soc (ca in cazul descoperirii lui Benjamin Franklin).
Un mare aport la teoria electricitatii a avut-o insa englezul Michael Faraday (Newington, 22 septembrie 1791 – Londra, 25 august 1867). El a descoperit ca, atunci cand pune un magnet intr-o bobina de fire de cupru, un mic current electric curge prin fire. Este prima metoda de generare a energiei electrice prin intermediul miscarii intr-un camp magnetic.
Sir Joseph Swan (31 octombrie 1828, Pallion, Marea Britanie – 27 mai 1924) a inventat lampa cu filament incandescent (becul) desi multe carti si publicatii il dau ca inventator pe binecunoscutul Thomas Alva Edison (11 februarie 1847 – 18 octombrie 1931), cetatean si om de afaceri american. Edison a inregistrat inventia la US Patent Office (singura autoritate americana de inventii recunoscuta) pe baza unui design al lui Swan facut cu zece ani mai devreme. Cand a aflat, Swan l-a dat in judecata pe Edison si a castigat. US Patent Office i-a invalidat brevetul lui Edison si l-a obligat sa-l ia pe Swan partener in compania sa. Impreuna au reusit sa dezvolte un sistem de iluminat electric care continea toate elementele necesare pentru a folosi practic, in siguranta si economic incandescenta luminii. Swan si Edison au reusit impreuna sa ilumineze pentru prima data in istorie o strada cu lampi electrice, sau becuri. S-a intamplat in septembrie, 1882 la New York.
Nikola Tesla ( 10 iulie 1856, Smiljan Lika, Croatia – 7 ianuarie 1943, New York) este considerat "parintele" dispozitivelor wireless din ziua de azi. Tesla a patentat motorul de generare a curentului alternativ si se pare ca i-a vandut inventia lui George Westinghouse (care l-a si angajat). La 30 de ani a emigrat in America si a fost angajat la compania lui Thomas Edison. Nu s-a inteles cu Edison revoltandu-se fata de modul in care acesta din urma conducea cercetarile stiintifice, si-a dat demisia si s-a hotarat sa lucreze pe cont propriu. In 1891, dupa succesul sistemului sau bazat pe curenti alternativi, Tesla realizeaza transformatorul care ii poarta numele in prezent. Acest transformator permite obtinerea unor tensiuni cu valori de pana la cateva milioane de volti.
In anul 1895, devenea operationala la Cascada Niagara, prima hidrocentrala de curent alternativ din lume. Obtinerea electricitatii se face prin convertirea sursei de energie, ca de exemplu caderea apei (in cazul hidrocentralelor).
George Westinghouse (6 octombrie 1846 – 12 martie 1914) a fost un inginer antreprenor american si pionier in industria electricitatii. Westinghouse a fost rivalul lui Thomas Edison in dezvoltarea si implementarea sistemului american de electricitate. In 1911, Westinghouse a primit medalia AIEE (American Institute of Electrical Engineers) Edison pentru "realizari meritorii in dezvoltarea sistemului de curent alternativ".
James Watt (19 ianuarie 1736 – 19/25 august 1819) a fost un matematician, inventator si inginer scotian. A inventat camera de condensare a aburului, fiind inventatorul si detinatorul de patent al locomotivei cu abur. Descoperirile lui Swan, Edison si Watt, toate cuplate si luate ca un tot unitar, au dus la sisteme complexe de generare a electricitatii pe scara larga. Vorbim, in principal, de generatorul dezvoltat de Swan si Edison, si de motorul cu aburi al lui Watt. Inventiile lui Watt in domeniul motoarelor cu aburi au fost patentate incepand cu 1769, dand, de altfel, si numele unitatii electrice a puterii, Watt-ul (de exemplu, un bec de 100 de W).
Andre Marie Ampere (20 ianuarie 1775 – 10 iunie 1836) a fost un fizician si matematician francez, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului. Stabileste expresia matematica a fortei electrodinamice (1820), fiind una dintre legile de baza ale electrodinamicii. Tot el stabileste si prima teorie a electromagnetismului prin legea circuitului magnetic, lege care stabileste legatura dintre campul magnetic si curent. Ampere a dat si numele unitatii de masura pentru intensitatea curentului electric.
George Ohm (16 martie 1789 – 6 iulie 1854) a fost un fizician si matematician german. Plecand de la descoperirile lui Ampere, George Ohm a scris in 1827 o carte celebra "Circuitul galvanic investigat din punct de vedere matematic". In aceasta lucrare el stabileste legatura intre intensitatea (I), tensiunea (U) si rezistenta (R) dintr-un circuit electric, dand astfel nastere la "Legea lui Ohm". La acea vreme, teoria lui a fost primita cu raceala de oamenii de stiinta nemti, insa ea a fost premiata in Marea Britanie cu Medalia Copley in 1841.