Legendele irlandeze spun ca Sfantul Patrick, ocrotitorul Irlandei, este cel care a adus in aceasta insula verde alambicul si tehnica distilarii.
Sfantul calugar nu doar ca i-a crestinat pe irlandezi, dar le-a daruit si posibilitatea de a face „uisce beatha" pentru prima data, asa cum s-a numit aceasta bautura alcoolica initial, in limba gaelica, in secolul 5. Din acel secol incepand, calugarii irlandezi s-au specializat in distilarea whisky-ului sau a alcoolului obtinut din orz si apa simpla.
Scotienii au invatat repede acest mestesug de la „vecinii" lor si s-au indragostit de noua inventie. In 1170, supusii lui Henry al II-lea al Angliei, ducele de Normandia, au descoperit aceasta bautura. L-au gasit la fel de excelent pe cat de greu de pronuntat, asa ca au decis sa-l numeasca whisky, o adaptare a sintagmei uisce beatha.
Cea mai veche distilerie de whisky cunoscuta, inca in functiune, onoreaza locul in care s-a nascut bautura: Irlanda, si dateaza din anul 1276. Este Old Bushmill.
Din nordul Irlandei au invatat sa fabrice aceasta bautura cei care ulterior au devenit cei mai buni in domeniu: scotienii. Acestia au dus bautura in Scotia, odata cu mestesugul distilarii, in secolul 15. Si aici a fost tot un calugar, John Cor, cel care a preparat pentru prima data aceasta bautura.
Acest calugar a fost primul care a distilat alcoolul pe baza de malt (orz germinat si uscat in cuptoare de turba), in regiunea Highlands din Scotia, unde abunda cursuri de ape limpezi si putin mineralizate.
Documentul in care este amintit acest lucru apartine Registrului Tezaurului Public, este datat 1 iunie 1494 si mentioneaza aqua vitae, numita asa deoarece a fost fabricata in manastiri in scopuri medicinale.
Initial, in Scotia, Casa Regala a preluat monopolul pe whisky, acesta fiind interzis spre vanzare cu exceptia frizerilor, care, ca chirurgi ai vremii, l-au folosit ca anestezic. Evident, frizerii nu s-au limitat la aceasta utilizare, astfel ca a inflorit comertul „la negru".
Fabricarea acestei bauturi era interzisa scotienilor de rand, doar lorzii avand voie sa o prepare. Asa se face ca, pana in secolul 19, distilarea s-a facut in mare parte clandestin.
Razboaiele religioase, rivalitatile nobile, tulburarile dinastice din Scotia au produs fabricarea secreta a whisky-ului, o situatie care a durat pana in 1823 cand un anume John Smith a infiintat o distilerie in valea scotiana Glenlivet.
De atunci si pana in prezent, exista numeroase distilerii in lume care fac acest produs cu o aroma greu de definit.
Americanii l-au transformat in jurul anului 1789 in faimosul lor bourbon, un var indepartat al whisky-ului, lucrare a duhovnicului protestant Elijah Craig, din Kentucky, din comitatul Bourbon, din care isi trage numele.
Acest whisky american a dat nastere mai tarziu unui alt produs care distila nu numai orz, ci si boabe de porumb.
In general, whisky-urile din XIX si prima jumatate a secolului XX, foarte puternice, au fost „imblanzite" cu amestecuri pentru a le reduce taria, operatie anterioara imbutelierii: era whisky-ul blended.
Diferenta de arome si gusturi depindea in mare masura de apa folosita si de fermentatiile secundare la care erau supuse amestecurile.