AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Alexandru Tipoia studiaza pictura la Academia de Belle-Arte din Bucuresti, avandu-l ca maestru, printre alti profesori, pe pictorul Camil Ressu. Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania de la infiintarea acesteia, Tipoia realizeaza nu numai tablouri, ci si lucrari de arta monumentala si decorativa (mozaic, fresca, tapiserie), restaureaza pictura murala din cateva biserici oltenesti si frescele din chiliile Manastirii Cozia.[necesita citare]
Alexandru Tipoia si-a prezentat lucrarile in peste 10 expozitii personale in timpul vietii si in alte peste 20 expozitii de grup in tara sau in strainatate - la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges.[necesita citare] Opera sa dovedeste, potrivit criticului Pavel Susara, "profesionism fanatic si constiinta artistica insatiabila, (...) artistul preferand austeritatea, rigoarea morala si prezenta publica discreta pana la marginea anonimatului".[necesita citare]
Contemporan cu Alexandru Ciucurencu (n. 1903), cu Corneliu Baba (n. 1906), cu Ion Tuculescu (n. 1910), Alexandru Tipoia (n. 1914), este, in ordinea varstei, al patrulea pilon spiritual al artei romanesti care sustine "arhitectura imaginii" secolului XX.[necesita citare]
Opera lui Alexandru Tipoia a fost orchestrata ca o simfonie. Complexa prin nelinisti si solutii creatoare, uneori simultan complementare si contradictorii, contrapunctica prin constructie spirituala, senina prin exprimare plastica, totdeauna adecvata temei, cu un rafinament intelectual al exprimarii elevat, aristocratic, de la creier la mana, procesul de creatie trecand prin nenumarate rafinate filtre cultural-artistice, ea s-a alcatuit de la sine intr-un univers aparte, inconfundabil, de o rara frumusete.
Este adevarat ca in cazul unor artisti considerati mari, cunoscandu-le cateva lucrari, le cunosti intreaga creatie de o viata. Nu mai au nimic de spus, de adaugat. Si-au dat intreaga masura in cateva lucrari, urmand ca toata viata sa se repete la infinit. Nu este cazul lui Alexandru Tipoia, care s-a innoit incontinuu pe parcursul vietii sale, derutand uneori critica de specialitate, derutand publicul si pe toti cei care nu l-au putut urma.[necesita citare]
Vedem ca ceea ce se vehiculeaza in publicul larg nu este decat pojghita, imaginea stearsa, epiderma goala de carne, fara esente, fara adanciturile care contin total si iremediabil sensul si motivatia existentiala a operei.[necesita citare]
Alexandru Tipoia este ultimul "clasic modern" al generatiei sale, legand doua lumi contrare, una apusa si alta in devenire cu tot zbuciumul si angoasa nasterii acestor vremuri.[necesita citare]
Atmosfera din picturile lui Al. Tipoia este redusa numai la culoare, umbra si lumina fiind complet excluse. Tonurile au un joc alternat foarte greu, urnit parca cu truda, dar tocmai de aceea expresivitatea este mai puternica, mai completa. Aceasta mozaicare expresiva a culorilor, conceputa pe plan mare, da un ritm de mari dimensiuni sensibile. Desenele lui Al. Tipoia sunt elocvente pentru definirea caracterului tehnic al posibilitatilor sale. Linia utilizata de artist este o linie sumara de expresie locala inserata in suita logica de compozitie. Linia este de identitate, nu de sugestie, de corespondenta cu forma reala, stilizata insa pana la limitele expresivitatii.
Alexandru Tipoia este un formalist, fara a tine insa de formalism, prin ratiunea logica a creatiei si prin constienta canalizare a emotiilor arti