Edificiul masiv si impresionant dintre poalele Capitoliului si Tibru a fost initiat de Caesar, dar a fost terminat de Augustus intre anii 11-13 e.A, care l-a dedicat lui Marcellus, nepotul sau dinspre sora Octavia.
Cele doua etaje ale teatrului care s-au pastrat pana astazi au fost probabil surmontate de un al treilea cu pilastri corintici. Primul nivel avea coloane dorice, iar cel de al doilea ionice. Cele trei nivele de zidarie inconjurau circular gradenele teatrului. Scena, astazi disparuta, se afla alaturi de Tibru.
Acesta a fost cel mai mare teatru al Romei dupa cel al lui Pompeius, din Campul lui Marte si putea adaposti in jur de 13.500 de spectatori. Arhitectura lui cu ordine arhitecturale suprapuse, austera si solemna, a pregatit pe cea a Colosseum-ului. De fapt la cele doua monumente s-a folosit aceeasi piatra, travertin provenit dintr-o cariera de la Tivoli.
Deteriorat de incendiul din anul 64 e.N, pe timpul lui Nero, apoi in cursul luptelor dintre Vespasianus si Vitellius, teatrul a fost abandonat in sec. al 4-lea e.N, dupa care, cu incetul, a inceput a fi despuiat de materiale. Unele materiale au servit la repararea podului Cestius, chiar in sec. al 4-lea. Curand, de zidurile lui masive au inceput a se alatura locuinte improvizate ale plebeienilor. In anul 1150 a fost transformat in fortareata nobiliara ceea ce l-a si salvat de la distrugere.
In sec. al 16-lea, familia Savelli a transformat o parte a constructiei in propriul sau palat. Resturi din acea constructie realizata de Baldassare Peruzzi se mai vad astazi deasupra arcadelor antice. Ulterior palatul a devenit proprietatea lui Orsini.
Teatrul a fost degajat de constructiile care-l inconjurau si valorificat arheologic intre anii 1926-1929, pe timpul lui Benito Mussolini, cel care a trezit la o noua viata aproape intraga Roma antica. In partea superioara a teatrului mai exista si astazi locuinte care-i strica mult aspectul.
Astazi, la sud de vestigiile teatrului se gaseste biserica San Nicola in Carcere, iar la nord se inalta trei coloane elegante si canelate, cu capiteluri corintice, care au apartinut templului lui Apollo, templu ridicat la origine in sec. al 5-lea e.A. si apoi recladit in anul 34 e.A. de un fost guvernator al Ciliciei si Siriei pe nume Caius Sosius. Reconstruit in marmura templul a fost numit de populatie templul lui Apollo Sosianus. Lucrarile de reamenajare s-au realizat in 1940 sub Benito Mussolini.
Autor: Vladiir Rosulescu