Pana in 2006 a fost considerata a noua planeta a Sistemului Solar, atat in ordinea distantei fata de Soare, cat si a descoperirii. Pluto impreuna cu satelitul sau Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se afla in interiorul niciunuia dintre cele doua corpuri
De la descoperirea lui Pluto, in 1930, aceasta a fost considerata a fi a noua planeta a Sistemului Solar. La 24 august 2006, in urma unei rezolutii a Uniunii Astronomice Internationale in care a fost schimbata definitia termenului de planeta, Pluto a primit statutul de planeta pitica, deoarece nu a "curatat" spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale
Pluto se roteste in jurul Soarelui in 247,8 ani pamantesti, pe o orbita cu raza medie de 5,91 miliarde km (39,3 ua). Orbita planetei pitice este foarte excentrica (0,248), astfel incat uneori Pluto ajunge intr-o pozitie mai apropiata de Soare decat Neptun, a opta planeta a Sistemului Solar. Pluto are orbita inclinata cu 17°12' fata de planul eclipticii, care este un alt lucru iesit din comun. Diametrul acestei planete pitice este de 2.390 km, reprezentand doar 18,74% din cel al Terrei. Inclinarea planului de rotatie al planetei este de 57°24', densitatea lui Pluto este 1.800 kg/m3, iar perioada de rotatie este de 6 zile 10 h, desfasurandu-se in sens invers celei a Pamantului (de la est la vest).
Pluto nu numai ca este mai mica si mult mai putin masiva decat toate planetele, dar avand mai putin de 0,2 din masa lunara este de asemenea mai mica si mai putin masiva chiar decat primii sapte sateliti din sistemul solar: Ganimede, Titan, Callisto, Io, Luna Pamantului, Europa si Triton. Totusi Pluto este aproximativ de doua ori mai mare in diametru si de 12 ori mai mare ca masa decat Ceres, cea mai mare planeta pitica din centura de asteroizi. Ceres era mai mare decat orice alt obiect cunoscut din Centura Kuiper - pana cand, in 2005, a fost descoperita planeta pitica 2003 UB313.
Masa si diametrul lui Pluto nu au putut fi evaluate corect decat la cateva decenii dupa descoperirea sa. Descoperirea satelitului sau Charon in 1978 a dat posibilitatea determinarii masei sistemului binar Pluto – Charon prin simpla aplicare a formulei celei de a treia legi a lui Kepler. Mai tarziu diametrul lui Pluto a fost masurat, cand a fost ascuns de Charon.
Marimea aparenta a lui Pluto este mai mica de +14 m si, de aceea, pentru observatie este necesar un telescop. Pentru a fi vazut cu usurinta este necesar un telescop cu o deschidere de 30 cm. Arata ca o stea chiar si printr-un telescop foarte mare, datorita diametrului unghiular de 0,15 sec. Culoarea lui Pluto este maro deschis, cu o usoara tenta de galben.Atmosfera rarefiata a lui Pluto este cel mai probabil formata din azot si monoxid de carbon, in echilibru cu azotul solid si gheata formata din monoxid de carbon de pe suprafata. Pe masura ce Pluto se departeaza de periheliu si de Soare, mare parte din atmosfera ingheata. Cand se apropie din nou de Soare, temperatura de la suprafata solida creste, ducand la sublimarea ghetii de azot in gaz, producad un antiefect de sera. In mare parte la fel ca evaporarea transpiratiei de pe pielea umana, sublimarea are un efect de racire asupra planetei, si cercetatorii au descoperit de curand ca temperatura lui Pluto este cu 10 grade mai mica decat se asteptau.