Noua Zeelanda este una dintre cele mai noi populatii formate. Polinezienii stabiliti aici au ajuns in ale lor waka intre secolul al XIII-lea si secolul al XV-lea, formand populatia si cultura indigena Māori. Locuitorii Insulelor Chatham se stabilesc in sud-estul Noii Zeelande formand categoria de populatie Maoriori, dar inca se dezbate daca ei s-au mutat aici din alta parte a Noii Zeelande sau de altundeva din Polinezia. Majoritatea Noii Zeelande a fost divizata in teritorii tribale numite rohe, toate resursele fiind controlate de iwi ('trib'). In mod normal doua iwi nu controlau aceasi rohe. Māori au adaptat la alimentatia lor consumul resurselor marine, flora si fauna, vanatoarea marilor pasari moa (care in scurt timp au disparut), si a soarecelui Polinezian (Rattus exulans) a cartofului dulce (kumara; Ipomoea batatas), pe care ei le-au introdus in teritoriu.
Primii Europeni cunoscuti, care au ajuns in Noua Zeelanda, au fost condusi de Abel Janszoon Tasman, care a navigat in susul coastei de vest a insulelor de Sud si Nord in 1642. El a numit-o Staten Land, crezand ca face parte din taramul Jacob Le Maire descoperit in 1616 pe coasta statului Chile. Staten Landt apare pe primele harti ale lui Tasman, dar aceasta denumire a fost schimbata de catre cartografii olandezi (Dutch) in Nova Zeelandia, dupa provincia neerlandeza Zeeland, la ceva timp dupa ce Hendrik Brouwer a demonstrat in 1643 ca teritoriul Americii de Sud este o insula. Latinescul Nova Zeelandia devine Nieuw Zeeland in neerlandeza. Locotenentul James Cook. In 21 mai 1840 Noua Zeelanda devine colonie britanica care a durat pana pe 27 septembrie 1907