Din aceeasi categorie
|
Piet Mondrian: 723 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce inseamna arta moderna? 264 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hilma af Klint 444 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hilma af Klint: Viata unui artist: 535 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Therese Schwartze (1851-1918) 319 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Aceasta este arta moderna / 2 din 6 / Soc! Groaza! /1999 368 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dadaismul - Europe after the rain - Documentar 6/12 1.196 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Sabin Balasa 1.278 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Trick Art Museum in Jeju Island - optical illusions 1.350 vizite - 0 comentarii adaugat de Mariana |
||||||||||||||||||
|
Maria Joao Pires 456 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Piet Mondrian
| Adaugat de Cozana | 23.04.2021 |  Adauga
la favorite |
967 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteNascut in ( 1872- 1944)in Tarile de Jos, sub numele Pieter Cornelis Mondriaan, a devenit invatator dupa ce a terminat scoala. In timpul liber picta. Majoritatea lucrarilor lui din acest timp sunt naturaliste si chiar impresioniste, consistand din picturi naturale a peisajului neerlandez. Multi critici de arta sustin ca picturile lui Mondrian din aceasta perioada au fost influentate semnificativ de pointilism si de culorile adanci ale fauvismului.
Multe lucrari din aceasta perioada se pot gasi la Gemeentemuseum in Haga, incluzand picturi post-impresioniste precum Moara Rosie si Pomi in Lumina Lunii. O lucrare semnificativa a acestei perioade este Avond (Seara), care ilustreaza niste capite la apusul soarelui si este pictata aproape in intregime dintr-o paleta formata din rosu, galben si albastru. Desi aceasta pictura nu este in nici un fel abstracta, Avond este prima din lucrarile lui Mondrian in care se utilizeaza culorile primare.
Primele picturi ale lui Mondrian care se apropie de forme abstracte sunt o serie de canevasuri din 1905 pana in 1908, care arata peisaje intunecate cu si case indistincte, cu reflectii in apa care le face sa apara ca niste pete de cerneala, in stilul testelor Rorschach.
Arta lui Mondrian a fost intotdeauna in mod apropiat legata de studiile sale spirituale si filosofice. In 1908, a devenit interesat in miscarea teosofica lansata de Helena Petrovna Blavatsky. Blavatsky a crezut ca este posibil sa se obtina o cunoastere a naturii mai profunda decat cea obtinuta prin forme empirice, si multe lucrari ale lui Mondrian au fost inspirate de cautarea sa pentru cunostinta spirituala.
Mondrian si lucrarile lui mai tarzii au fost adanc influentate de expozitia de cubism Moderne Kunstring, organizata in Amsterdam in 1911. Cautarea lui pentru simplificarea formei se poate vedea in cele doua versiuni a picturii sale, Stilleven met gemberpot. Versiunea din 1911 ([1]) este cubista, iar cea din 1912 ([2]) este redusa la forme rotunjite cu triunghiuri si dreptunghiuri.
Paris: 1912-1914
In 1912, Mondrian s-a mutat la Paris si si-a schimbat numele de la Pieter Mondriaan la Piet Mondrian, semnandu-si lucrarile cu noul nume. Se zice ca si-a schimbat numele ca sa fie mai usor acceptat in lumea artelor franceza si ca sa reprezinte simbolic mutarea sa din Tarile de Jos, atunci considerate nedezvoltate in lumea artelor. La Paris, Mondrian a fost influentat de cubismul lui Picasso si Braque, fapt care apare imediat in lucrarile lui din aceasta perioada. Picturi ca Marea (1912) si diversele reprezentari ale copacilor mentin o masura de reprezentare naturala, dar sunt din ce in ce mai dominate de formele geometrice gasite in lucrarile cubiste.
Spre deosebire de cubisti, Mondrian incerca sa isi impace pictura sa cu filosofiile sale spiritualitate, si in 1913 a inceput sa isi combine arta cu studiile teosofice, formand o teorie care a reprezentat ruptura finala de la pictura sa reprezentationala. Primul Razboi Mondial a inceput intre timp ce Mondrian era in vizita acasa, si artistul a fost fortat sa ramana in Tarile de Jos pana la terminarea razboiului. In aceasta perioada, Mondrian a stat la colonia de artisti din Laren, unde s-a intalnit cu Bart van de Leck si Theo van Doesburg, ambii artisti progresand spre reprezentatie abstracta. Folosinta lui van der Leck a culorilor primare a avut o influenta semnificativa asupra lui Mondrian. Cu Theo van Doesburg, Mondrian a fundat revista De Stijl (Stilul in neerlandeza), in care a publicat primele sale eseuri despre teoria sa, care a numit-o neoplasticism.
Mondrian a publicat, de asemenea, De Nieuwe Beelding in de Schilderkunst (Noul Plastic in Pictura) in douasprezece serii in 1917 si 1918. Aceasta a fost prima exprimare semnificativa in scris a teoriei artistice a lui Mondrian. Totusi, cea mai buna si des-citata expresie a acestei teorii vine de la o scrisoare care a trimis-o Mondrian lui H. P. Bremmer in 1914:
"Eu construiesc linii si combinatii de culori pe suprafete plate, ca sa exprim frumusetea generala cu constienta maxima. Natura (sau ceea ce vad) ma inspira si ma pune, ca orice alt pictor, intr-o stare emotionala, facilitand venirea unei dorinte puternice care ma indeamna sa fac ceva, dar veau sa ajung cat de aproape e posibil de adevar si sa fac totul abstract de la acel punct, pana cand ajung la fundatia (inca tot o fundatie externa!) lucrurilor.
Eu cred ca este posibil ca, prin liniile orizontale si verticale construite cu constienta, dar nu cu calculare, indrumate de inalta intuitie si aduse la armonie si ritm, aceste forme de baza a frumusetii, suplimentate daca este necesar cu alte linii sau curbe directe, pot sa devina o lucrare de arta, atat puternica cat si adevarata."
Paris: 1919-1938
Compozitie cu rosu, galben si albastru (1921) de Piet Mondrian
Cand s-a terminat razboiul in 1919, Mondrian s-a intors in Franta, unde a ramas pana in 1938. Arta sa a inflorit in contextul inovatiei artistice care a luat loc in Paris dupa razboi. Mondrian a beneficiat de libertatea intelectuala a timpurilor ca sa adopte un stil de arta pura abstracta, un stil care l-a mentinut pentru toata viata dupa acest punct. Mondrian a inceput sa produca picturi aliniate dupa niste "grilaje" negre in 1919, si, in 1920, stilul pentru care este recunoscut astazi a inceput sa apara.
In primele picturi ale acestei perioade, ca si Compozitia A (1920) si Compozitia B (1920), liniile care deliniaza formele dreptunghiulare sunt relativ inguste si sunt gri, nu negre. In plus, liniile tind sa se decoloreze (adica, culoarea lor progreseaza spre alb) spre marginile canevasului. Formele geometrice sunt mai mici si mai numeroase decat in picturile mai tarzii si exista mai putin spatiu alb pe canevas.
Incepand cu sfarsitul anului 1920 si inceputul anului 1921, picturile lui Mondrian au ajuns la ce se poate vedea ca forma definitiva si matura a stilului sau. Formele geometrice sunt, in aceste picturi, separate de linii groase negre. Dreptunghiurile sunt mai mari si mai putine la numar, si exista mai putin spatiu colorat, si mai mult loc alb pe canevas.
In picturile sale din 1921 un numar semnificativ al liniilor negre tind sa se opreasca inaintea marginii canevasului. In urmatorii ani Mondrian a inceput sa extinda toate liniile la marginile canevasului si a inceput sa foloseasca tot mai putine forme colorate, inlocuindu-le cu spatiu alb.
Aceste tendinte sunt cele mai evidente in picturile sale in forma de romb, pe care Mondrian a inceput sa le produca cu frecventa la mijlocul anilor 1920. Aceste picturi sunt canevasuri patrate intoarse la un unghi de 45°, formand un romb. Cea mai tipica lucrare din aceasta serie este Schilderij Nr. 1: Romb cu doua linii si albastru (1926), cunoscuta si ca Compozitie cu albastru sau Compozitie in alb si albastru, care este la ora actuala la Muzeul de Arta din Philadelphia (SUA). Acesta este printre cele mai simple si minimaliste a picturilor lui Mondrian, fiind constituit doar din doua linii negre perpendiculare si o forma mica triunghiulara, colorata albastra. Liniile se extind pana la marginea canevasului, creand impresia ca pictura este un fragment al unei lucrari mai mari.
Cu trecerea anilor, liniile au inceput sa aiba prioritate fata de formele geometrice in picturile sale. Spre sfarsitul anilor 1930, Mondrian a inceput sa foloseasca linii mai inguste sau linii duble cu mai multa frecventa, iar formele geometrice au devenit din ce in ce mai mici. Liniile duble i-au placut in special lui Mondrian, pentru ca a crezut ca ele dau picturilor un dinamism nou pe care artistul a fost nerabdator sa il examineze.
Multe lucrari din aceasta perioada se pot gasi la Gemeentemuseum in Haga, incluzand picturi post-impresioniste precum Moara Rosie si Pomi in Lumina Lunii. O lucrare semnificativa a acestei perioade este Avond (Seara), care ilustreaza niste capite la apusul soarelui si este pictata aproape in intregime dintr-o paleta formata din rosu, galben si albastru. Desi aceasta pictura nu este in nici un fel abstracta, Avond este prima din lucrarile lui Mondrian in care se utilizeaza culorile primare.
Primele picturi ale lui Mondrian care se apropie de forme abstracte sunt o serie de canevasuri din 1905 pana in 1908, care arata peisaje intunecate cu si case indistincte, cu reflectii in apa care le face sa apara ca niste pete de cerneala, in stilul testelor Rorschach.
Arta lui Mondrian a fost intotdeauna in mod apropiat legata de studiile sale spirituale si filosofice. In 1908, a devenit interesat in miscarea teosofica lansata de Helena Petrovna Blavatsky. Blavatsky a crezut ca este posibil sa se obtina o cunoastere a naturii mai profunda decat cea obtinuta prin forme empirice, si multe lucrari ale lui Mondrian au fost inspirate de cautarea sa pentru cunostinta spirituala.
Mondrian si lucrarile lui mai tarzii au fost adanc influentate de expozitia de cubism Moderne Kunstring, organizata in Amsterdam in 1911. Cautarea lui pentru simplificarea formei se poate vedea in cele doua versiuni a picturii sale, Stilleven met gemberpot. Versiunea din 1911 ([1]) este cubista, iar cea din 1912 ([2]) este redusa la forme rotunjite cu triunghiuri si dreptunghiuri.
Paris: 1912-1914
In 1912, Mondrian s-a mutat la Paris si si-a schimbat numele de la Pieter Mondriaan la Piet Mondrian, semnandu-si lucrarile cu noul nume. Se zice ca si-a schimbat numele ca sa fie mai usor acceptat in lumea artelor franceza si ca sa reprezinte simbolic mutarea sa din Tarile de Jos, atunci considerate nedezvoltate in lumea artelor. La Paris, Mondrian a fost influentat de cubismul lui Picasso si Braque, fapt care apare imediat in lucrarile lui din aceasta perioada. Picturi ca Marea (1912) si diversele reprezentari ale copacilor mentin o masura de reprezentare naturala, dar sunt din ce in ce mai dominate de formele geometrice gasite in lucrarile cubiste.
Spre deosebire de cubisti, Mondrian incerca sa isi impace pictura sa cu filosofiile sale spiritualitate, si in 1913 a inceput sa isi combine arta cu studiile teosofice, formand o teorie care a reprezentat ruptura finala de la pictura sa reprezentationala. Primul Razboi Mondial a inceput intre timp ce Mondrian era in vizita acasa, si artistul a fost fortat sa ramana in Tarile de Jos pana la terminarea razboiului. In aceasta perioada, Mondrian a stat la colonia de artisti din Laren, unde s-a intalnit cu Bart van de Leck si Theo van Doesburg, ambii artisti progresand spre reprezentatie abstracta. Folosinta lui van der Leck a culorilor primare a avut o influenta semnificativa asupra lui Mondrian. Cu Theo van Doesburg, Mondrian a fundat revista De Stijl (Stilul in neerlandeza), in care a publicat primele sale eseuri despre teoria sa, care a numit-o neoplasticism.
Mondrian a publicat, de asemenea, De Nieuwe Beelding in de Schilderkunst (Noul Plastic in Pictura) in douasprezece serii in 1917 si 1918. Aceasta a fost prima exprimare semnificativa in scris a teoriei artistice a lui Mondrian. Totusi, cea mai buna si des-citata expresie a acestei teorii vine de la o scrisoare care a trimis-o Mondrian lui H. P. Bremmer in 1914:
"Eu construiesc linii si combinatii de culori pe suprafete plate, ca sa exprim frumusetea generala cu constienta maxima. Natura (sau ceea ce vad) ma inspira si ma pune, ca orice alt pictor, intr-o stare emotionala, facilitand venirea unei dorinte puternice care ma indeamna sa fac ceva, dar veau sa ajung cat de aproape e posibil de adevar si sa fac totul abstract de la acel punct, pana cand ajung la fundatia (inca tot o fundatie externa!) lucrurilor.
Eu cred ca este posibil ca, prin liniile orizontale si verticale construite cu constienta, dar nu cu calculare, indrumate de inalta intuitie si aduse la armonie si ritm, aceste forme de baza a frumusetii, suplimentate daca este necesar cu alte linii sau curbe directe, pot sa devina o lucrare de arta, atat puternica cat si adevarata."
Paris: 1919-1938
Compozitie cu rosu, galben si albastru (1921) de Piet Mondrian
Cand s-a terminat razboiul in 1919, Mondrian s-a intors in Franta, unde a ramas pana in 1938. Arta sa a inflorit in contextul inovatiei artistice care a luat loc in Paris dupa razboi. Mondrian a beneficiat de libertatea intelectuala a timpurilor ca sa adopte un stil de arta pura abstracta, un stil care l-a mentinut pentru toata viata dupa acest punct. Mondrian a inceput sa produca picturi aliniate dupa niste "grilaje" negre in 1919, si, in 1920, stilul pentru care este recunoscut astazi a inceput sa apara.
In primele picturi ale acestei perioade, ca si Compozitia A (1920) si Compozitia B (1920), liniile care deliniaza formele dreptunghiulare sunt relativ inguste si sunt gri, nu negre. In plus, liniile tind sa se decoloreze (adica, culoarea lor progreseaza spre alb) spre marginile canevasului. Formele geometrice sunt mai mici si mai numeroase decat in picturile mai tarzii si exista mai putin spatiu alb pe canevas.
Incepand cu sfarsitul anului 1920 si inceputul anului 1921, picturile lui Mondrian au ajuns la ce se poate vedea ca forma definitiva si matura a stilului sau. Formele geometrice sunt, in aceste picturi, separate de linii groase negre. Dreptunghiurile sunt mai mari si mai putine la numar, si exista mai putin spatiu colorat, si mai mult loc alb pe canevas.
In picturile sale din 1921 un numar semnificativ al liniilor negre tind sa se opreasca inaintea marginii canevasului. In urmatorii ani Mondrian a inceput sa extinda toate liniile la marginile canevasului si a inceput sa foloseasca tot mai putine forme colorate, inlocuindu-le cu spatiu alb.
Aceste tendinte sunt cele mai evidente in picturile sale in forma de romb, pe care Mondrian a inceput sa le produca cu frecventa la mijlocul anilor 1920. Aceste picturi sunt canevasuri patrate intoarse la un unghi de 45°, formand un romb. Cea mai tipica lucrare din aceasta serie este Schilderij Nr. 1: Romb cu doua linii si albastru (1926), cunoscuta si ca Compozitie cu albastru sau Compozitie in alb si albastru, care este la ora actuala la Muzeul de Arta din Philadelphia (SUA). Acesta este printre cele mai simple si minimaliste a picturilor lui Mondrian, fiind constituit doar din doua linii negre perpendiculare si o forma mica triunghiulara, colorata albastra. Liniile se extind pana la marginea canevasului, creand impresia ca pictura este un fragment al unei lucrari mai mari.
Cu trecerea anilor, liniile au inceput sa aiba prioritate fata de formele geometrice in picturile sale. Spre sfarsitul anilor 1930, Mondrian a inceput sa foloseasca linii mai inguste sau linii duble cu mai multa frecventa, iar formele geometrice au devenit din ce in ce mai mici. Liniile duble i-au placut in special lui Mondrian, pentru ca a crezut ca ele dau picturilor un dinamism nou pe care artistul a fost nerabdator sa il examineze.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.