Bali a fost populata inca din vremurile preistorice, dar dovada reala este data de cele mai vechi unelte din piatra sau vasele din ceramica de la Cekik, datand de 3000 de ani. S-au mai gasit si alte piese indicand epoca bronzului in Bali si datand din anul 300 I.Ch. Bali a trecut printr-o perioada in care indienii au adus religia hindusa, dar o istorie scrisa despre aceasta perioada apare doar in secolul al IX-lea, sub forma unor inscriptii Brahmi in piatra.
Intre anii 1019 si 1042, regele Airlangga in varsta de 16 ani a mostenit tronul unchiului sau si a condus Java timp de 23 de ani, devenind unul dintre cei mai renumiti regi ai Javei. Dupa ce a devenit rege, mama sa s-a recasatorit in Bali si astfel Airlangga a devenit rege si in aceasta insula, aceste legaturi intre cele doua insule, Java si Bali, sunt pietrele memoriale gasite pe vulcanul Kawi, langa Tampaksiring.
Dupa moartea regelui Airlangga, Bali si-a recapatat semi-independenta. Doua secole mai tarziu, Kertanagara a devenit rege al dinastiei Singasari si a cucerit insula Bali in 1284, dar domnia lui a durat opt ani, pana la asasinarea sa, iar regatul a cazut. Fiul sau a intemeiat renumita dinastie Majapahit, iar Bali si-a recuperat autonomia proprie, sub conducerea dinastiei Pejeng, inflorind pana in 1343 cand a fost din nou cucerita de catre dinastia Majapahit, pe vremea aceea condusa de legendarul general Gajah Mada. Regele dinastiei Pejeng, Dalem Bedaulu, a fost infrant, iar Bali a revenit sub influenta javaneza.
La sfarsitul secolului al XIV-lea Bali si-a mutat capitala la Gelge, actuala Klungkung, timp de doua secole, timp in care fost si capitala unde regele Dewa Agung, (rege al insulei Bali), a avut resedinta. Intre timp, islamul a inceput sa se raspandeasca in Java, iar dinastia Majapahit a cazut, dispersandu-se in mai multe sultanate. Multe figuri de seama ale societatii javaneze s-au refugiat in Bali, printre care si preotul Niratha, care si-a adus aportul la religia din Bali.
Dinastia Gelgel in Bali, condusa de regele Dalem batur Enggong si-a extins teritoriile in est pana la insula Lombok. Au inceput sa apara actorii, muzicienii si dansatorii, in aceasta perioada, insula intrand intr-o dezvoltare exploziva in activitatile culturale.
Primii europeni care au pasit in Bali au fost marinarii olandezi in 1597. Dupa ce si-au petrecut un timp in Bali, Cornelius Houtman, capitanul corabiei, s-a pregatit sa plece de pe insula dar cea mai mare parte a echipajului a refuzat sa il insoteasca.
Oricum olandezii aveau sa revina in Indonezia mai tarziu, dar de data aceasta cu scopul de a o cuceri. Acest lucru s-a intamplat in 1894, cand trupele olandeze au debarcat in insula Lombok (pe acea vreme inca sub dinastia Gelgel), si au promis suport militar rebelilor Sasak care erau impotriva regelui balinez. Dupa lupte sangeroase, balinezii au fost infranti in insula Lombok. De fapt, inainte de a intra in Lombok, in 1846 alte trupe olandeze intra in nordul insulei Bali, cerand un teritoriu provizoriu pentru a-si putea aseza trupele militare. Dar dupa victoria din insula Lombok, trupele din nordul insulei Bali s-au alaturat, iar sudul insulei Bali nu a mai rezitat pentru mult timp.
In 1906 vapoarele de lupta olandeze au atacat Sanur, au infrant rezistenta balineza si au ajuns pana la 5 km de Dempasar. Pe data de 20 septembrie 1906, cei trei printi ai Bandungului (sudul insulei Bali), au realizat ca sunt in inferioritate numerica si infrangerea este inevitabila. Capitularea si exilul ar fi fost pentru rege si curtea regala, cea mai josnica infrangere, astfel ca acestia au decis sa sfarseasca intr-o lupta puputan – lupta pana la moarte. Intai au fost incendiate palatele, apoi, imbracati in cele mai fine haine regale, purtand toate bijuteriile si accesoriile si pumnalele aurite keris, condusi de rege, familia regala, curtenii, nobilii si preotii au iesit in fata trupelor olandeze, care bineinteles erau dotate cu arme de foc. Olandezii au implorat familia regala sa se predea, astfel evitand un masacru, dar acestia au pasit in continuare in lupta sinucigasa. In total, aproape 4000 de nobili si curteni si-au gasit moartea in acest puputan. Mai tarziu, olandezii cuceresc Tabanan si il iau pe rege prizonier, dar acesta se sinucide, refuzand exilul.
Regatele Karangasem si Gianyar au capitulat deja olandezilor, dar au fost lasate sa isi mai pastreze unele puteri, altele au fost cucerite, iar regii acestora au fost exilati. In final, regele Klungkung-ului a urmat exemplul regelui din Bandung, iar olandezii au avut de infruntat din nou un puputan. Acesta a fost ultimul obstacol al olandezilor in cucerirea insulei Bali, aceasta devenind parte a Indiilor Estice Olandeze. Populatia nu a avut mult de suferit, deoarece conducatorii coloniei au incurajat in continuare aspiratiile artistice balineze, iar acest tip de conducere a fost mai bine acceptata decat supunerea in fata unui rege. Colonia olandeza din Bali a fost de scurta durata, pana la venirea japonezilor in cel de-al doilea razboi mondial.
Independenta
In 17 august 1945 dupa terminarea razboiului, Soekarno a proclamat independenta indoneziei, si a incercat sa ii convinga pe olandezi ca nu au de gand sa isi recupereze insula. Dar grupurile rebelilor balinezi s-au revoltat, iar pe 20 noiembrie 1946, au inceput o lupta asemanatoare cu puputan-urile ce avusesera loc cu o jumatate de secol in urma, la Marga. Pana la urma, in 1949, olandezii au acceptat independenta Indoneziei. Aeroportul din Dempasar, Ngurah Rai, a fost numit dupa liderul fortelor balineze de la Marga.
SURSA filedelumina.ro