Chefchaouen din Maroc pare a fi orasul de provincie in care s-a nascut marea, dar in care aceasta nu a mai fost niciodata vazuta dupa plecarea la facultate si parasirea tinutului de bastina. Totusi, in ciuda totalei ei absente, pare sa-si fi impregnat personalitatea in fiecare centimetru de cladire de la poalele Muntilor Rif, lasand ca amintire o culoare calma de albastru etern.
Orasul a vazut lumina zilei undeva in 1471, iar anii de junete si i-a petrecut in datoria de fortareata maura pentru exilatii spanioli. Trecand pragul primei tinereti, si-a deschis portile deopotriva pentru adeptii iudaismului si ai crestinismului care au trait cum se cuvine aici, laolalta cu bastinasii de origine berbera.
In promenadele pe care le vei face strabatand aceasta oaza de albastru, vei cocheta negresit cu gandul ca oamenii de aici trebuie sa aiba un simt artistic deosebit de acut. Un gand de foarte mare bun simt, de altfel, dar motivul albastrului isi trage radacinile mai degraba din cauze religioase.
Potrivit vechilor invataminte evreiesti care si-au croit drum pana in zilele noastre, culoarea marii aminteste de puterea lui Dumnezeu. Intelepciunea populara mai spunea, de asemenea, ca albastrul poate tine mosquitos (tantarii) la distanta.
Singurele lucruri care intrerup pe alocuri cursivitatea albastrului sunt tonurile pamantii ale paturilor tesute manual, covoarele sau abajururile dispuse in fata micilor magazine. Nu-ti ramane decat sa te pierzi pe tine si tot ce tine de existenta-ti cotidiana, plimbandu-te pe-aceste strazi labirintice pietruite.