Inca de la inceputuri oamenii au simtit nevoia existentei unui set de reguli de comportament care sa fie respectate de toti membrii unei colectivitati. De-a lungul timpului s-a dovedit ca arta de a te comporta manierat, desi impusa printr-o serie de reguli, nu limiteaza libertatea individului, ci, dimpotriva, o largeste. Stiind cum sa te comporti in orice situatie, obtii respectul celor din jur, siguranta de sine, scapi de complexe, devenind mai liber in propria conduita.
Bunele maniere au fost inventate la curtile regale si adoptate de catre aristocratie. Prima carte propriu-zisa despre bunele maniere se crede ca a fost scrisa in jurul anului 2.400 i.Hr. de catre edilul Egiptului Ptah-hotep, primul ministru din perioada de domnie a lui Djedkare Isesi in cea de-a Cincea Dinastie.
Bazele codului bunelor maniere, cum il cunoastem astazi, isi au originile in Antichitate, atunci cind s-a inventat un spatiu civic al gestului prin agora, forumul, teatrul. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea si perfectiunea spiritului. Gesturile trebuiau sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, dar nici foarte rapide.
Ulterior, in Evul Mediu perceptia vis-a-vis de miscarile largi ale corpului era usor diferita, gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile.
In secolul al XV-lea si al XVI-lea, bunele maniere reprezentau un stil de viata particular. Odata cu aparitia burgheziei, ele incep sa se generalizeze, devenind in zilele noastre norme unanim acceptate. Pe masura ce societatea evolueaza, unele dintre ele se dovedesc a fi opusul ideilor actuale, dupa cum altele variaza de la tara la tara.
Nu uita: “Bunele maniere nu sunt lucru de putina insemnatate, ci rodul unei firi nobile si-al unui spirit cinstit." (Jonathan Swift)