Din aceeasi categorie
|
Originea sistemului solar - 353 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
8 minuni ale sistemului nostru solar 249 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Enigma sitemului solar 455 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ce se intampla daca ati ateriza pe Kepler 22-B? 52 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sicko 959 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cometele 658 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Secretele inghetate ale frontului alpin 260 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Vanatori de planete | Odiseea interstelara 151 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Voi cu Voicu. Secretele lumii, ascunse la Vatican 941 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Chivotul legamantului: Secretele Bibliei 293 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Secretele complete ale cosmosului sistemului solar
| Adaugat de Cozana | 15.01.2021 |  Adauga
la favorite |
341 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoritePrima explorare a sistemului solar a fost realizata cu ajutorul telescoapelor, atunci cand astronomii au inceput sa identifice obiectele prea slabe pentru a fi vazute cu ochiul liber.
Galilei a fost primul care a descoperit detalii fizice cu privire la corpurile individuale ale sistemului solar. El a descoperit ca Luna era plina de cratere, ca Soarele era marcat cu pete solare, si ca Jupiter avea patru sateliti care orbiteaza in jurul lui. Christiaan Huygens a continuat descoperirile lui Galileo prin descoperirea lui Titan, satelitul lui Saturn si formei inelelor lui Saturn. Giovanni Domenico Cassini a descoperit mai tarziu inca patru sateliti ai lui Saturn.
Edmond Halley a realizat in 1705, ca observarea repetata a unei comete, nu era decat inregistrarea aceluiasi obiect, care revenea periodic, o data la fiecare 75 - 76 de ani. Aceasta a fost prima dovada ca un orice alt corp, decat planetele orbiteaza in jurul Soarelui[5]. In aceasta perioada (1704), termenul de „Sistem Solar" a aparut pentru prima data in limba engleza.
Soarele fotografiat printr-un telescop cu filtru solar special. Petele solare intunecare se pot vedea clar. Mercur tranziteaza in mijlocul de jos a fetei Soarelui.
In 1781, William Herschel cautand stele binare, in constelatia Taurul, a observat ceea ce el credea ca fiind o noua cometa. Orbita insa a aratat ca aceasta era o noua planeta, Uranus, prima descoperita vreodata.
Giuseppe Piazzi a descoperit planeta Ceres in 1801, o lume mica intre Marte si Jupiter, care initial a fost considerata o noua planeta. Cu toate acestea, descoperirile ulterioare de mii de alte lumi mici din aceeasi regiune a dus la o eventuala reclasificare lor ca fiind asteroizi.
Prin 1846, discrepante in orbita lui Uranus au determinat pe multi astronomi sa suspecteze prezenta unei planete mari in „apropiere". Calculele lui Urbain Le Verrier in cele din urma au condus la descoperirea lui Neptun. Precesia excesiva a periheliului de pe orbita lui Mercur l-a condus pe Le Verrier la ideea existentei planetei intra-Mercuriene, Vulcan in 1859, insa ulterior aceasta s-a dovedit a fi concluzie irelevanta.
Desi este discutabila perioada cand sistemul solar a fost cu adevarat „descoperit", trei observatii din secolul al XIX-lea au determinat natura si locul sau in Univers, dincolo de orice indoiala. In primul rand, in 1838, Friedrich Bessel a masurat cu succes o paralaxa stelara, fiind o schimbare aparenta in pozitia de o stea creata de miscarea Pamantului in jurul Soarelui. Acest lucru nu a fost doar o prima dovada directa, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima data, distanta mare dintre sistemul nostru solar si stelele. Apoi, in 1859, Robert Bunsen si Gustav Kirchhoff, folosind un nou spectroscop inventat, au examinat semnatura spectrala a Soarelui si au descoperit ca a fost alcatuit din aceleasi elemente ca si cele existente pe Pamant, stabilind pentru prima data o legatura fizica intre Pamant si ceruri[10]. Apoi, parintele Angelo Secchi a comparat semnatura spectrala a Soarelui cu cele ale altor stele, si le-a gasit aproape identice. Realizarea ca Soarele era o stea a condus la ipoteza ca alte stele ar putea avea sisteme proprii, desi acest lucru nu a fost sa fie dovedit inca aproape 140 de ani.
Imaginine artistica a exoplanetei Kepler-186f descoperita in 2014, aceasta este prima aflata in zona locuibila circumstelara a altui sistem planetar
Discrepante in continuare aparente intre orbitele planetelor exterioare l-au condus pe Percival Lowell la concluzia ca o alta planeta, „Planeta X", trebuie sa fie dincolo de Neptun. Dupa moartea sa, Observatorul Lowell a efectuat o cautare care in cele din urma a condus la descoperirea de catre Clyde Tombaugh a lui Pluton in 1930. Pluton a fost, insa, dovedit a fi prea mic pentru a crea perturbante orbitale planetelor exterioare, descoperirea sa fiind, prin urmare, o coincidenta. Ca si Ceres, Pluton a fost considerat initial o planeta, dar dupa descoperirea mai multor obiecte similare in dimensiuni in apropierea acestuia, ultimul a fost reclasificat in 2006 ca o planeta pitica de UAI.
In 1992, a fost descoperita prima dovada a existentei unui alt sistem planetar decat al nostru, care orbiteaza in jurul pulsarului PSR B1257+12. Trei ani mai tarziu, 51 Pegasi b, prima planeta extrasolara in jurul unei stele asemanatoare Soarelui, a fost descoperita. Ca situatie la inceputul anului 2015, 1,181 de sisteme extrasolare au fost descoperite.
De asemenea, in anul 1992, astronomii David C. Jewitt de la Universitatea din Hawaii si Jane Luu de la Institutul Tehnologic din Massachusetts au descoperit (15760) 1992 QB1. Acest obiect s-a dovedit a fi primul dintr-o noua „populatie", care a devenit ulterior cunoscut sub numele de centura Kuiper; un analog de gheata a centurii de asteroizi din care fac parte si obiecte, cum ar fi Pluton si Charon.
Mike Brown, Chad Trujillo si David Rabinowitz au anuntat descoperirea lui Eris in 2005, un obiect din discul imprastiat, mai mare decat Pluton si cel mai mare obiect descoperit de dupa orbita neptuniana
Galilei a fost primul care a descoperit detalii fizice cu privire la corpurile individuale ale sistemului solar. El a descoperit ca Luna era plina de cratere, ca Soarele era marcat cu pete solare, si ca Jupiter avea patru sateliti care orbiteaza in jurul lui. Christiaan Huygens a continuat descoperirile lui Galileo prin descoperirea lui Titan, satelitul lui Saturn si formei inelelor lui Saturn. Giovanni Domenico Cassini a descoperit mai tarziu inca patru sateliti ai lui Saturn.
Edmond Halley a realizat in 1705, ca observarea repetata a unei comete, nu era decat inregistrarea aceluiasi obiect, care revenea periodic, o data la fiecare 75 - 76 de ani. Aceasta a fost prima dovada ca un orice alt corp, decat planetele orbiteaza in jurul Soarelui[5]. In aceasta perioada (1704), termenul de „Sistem Solar" a aparut pentru prima data in limba engleza.
Soarele fotografiat printr-un telescop cu filtru solar special. Petele solare intunecare se pot vedea clar. Mercur tranziteaza in mijlocul de jos a fetei Soarelui.
In 1781, William Herschel cautand stele binare, in constelatia Taurul, a observat ceea ce el credea ca fiind o noua cometa. Orbita insa a aratat ca aceasta era o noua planeta, Uranus, prima descoperita vreodata.
Giuseppe Piazzi a descoperit planeta Ceres in 1801, o lume mica intre Marte si Jupiter, care initial a fost considerata o noua planeta. Cu toate acestea, descoperirile ulterioare de mii de alte lumi mici din aceeasi regiune a dus la o eventuala reclasificare lor ca fiind asteroizi.
Prin 1846, discrepante in orbita lui Uranus au determinat pe multi astronomi sa suspecteze prezenta unei planete mari in „apropiere". Calculele lui Urbain Le Verrier in cele din urma au condus la descoperirea lui Neptun. Precesia excesiva a periheliului de pe orbita lui Mercur l-a condus pe Le Verrier la ideea existentei planetei intra-Mercuriene, Vulcan in 1859, insa ulterior aceasta s-a dovedit a fi concluzie irelevanta.
Desi este discutabila perioada cand sistemul solar a fost cu adevarat „descoperit", trei observatii din secolul al XIX-lea au determinat natura si locul sau in Univers, dincolo de orice indoiala. In primul rand, in 1838, Friedrich Bessel a masurat cu succes o paralaxa stelara, fiind o schimbare aparenta in pozitia de o stea creata de miscarea Pamantului in jurul Soarelui. Acest lucru nu a fost doar o prima dovada directa, de heliocentrism experimental, de asemenea, a relevat, pentru prima data, distanta mare dintre sistemul nostru solar si stelele. Apoi, in 1859, Robert Bunsen si Gustav Kirchhoff, folosind un nou spectroscop inventat, au examinat semnatura spectrala a Soarelui si au descoperit ca a fost alcatuit din aceleasi elemente ca si cele existente pe Pamant, stabilind pentru prima data o legatura fizica intre Pamant si ceruri[10]. Apoi, parintele Angelo Secchi a comparat semnatura spectrala a Soarelui cu cele ale altor stele, si le-a gasit aproape identice. Realizarea ca Soarele era o stea a condus la ipoteza ca alte stele ar putea avea sisteme proprii, desi acest lucru nu a fost sa fie dovedit inca aproape 140 de ani.
Imaginine artistica a exoplanetei Kepler-186f descoperita in 2014, aceasta este prima aflata in zona locuibila circumstelara a altui sistem planetar
Discrepante in continuare aparente intre orbitele planetelor exterioare l-au condus pe Percival Lowell la concluzia ca o alta planeta, „Planeta X", trebuie sa fie dincolo de Neptun. Dupa moartea sa, Observatorul Lowell a efectuat o cautare care in cele din urma a condus la descoperirea de catre Clyde Tombaugh a lui Pluton in 1930. Pluton a fost, insa, dovedit a fi prea mic pentru a crea perturbante orbitale planetelor exterioare, descoperirea sa fiind, prin urmare, o coincidenta. Ca si Ceres, Pluton a fost considerat initial o planeta, dar dupa descoperirea mai multor obiecte similare in dimensiuni in apropierea acestuia, ultimul a fost reclasificat in 2006 ca o planeta pitica de UAI.
In 1992, a fost descoperita prima dovada a existentei unui alt sistem planetar decat al nostru, care orbiteaza in jurul pulsarului PSR B1257+12. Trei ani mai tarziu, 51 Pegasi b, prima planeta extrasolara in jurul unei stele asemanatoare Soarelui, a fost descoperita. Ca situatie la inceputul anului 2015, 1,181 de sisteme extrasolare au fost descoperite.
De asemenea, in anul 1992, astronomii David C. Jewitt de la Universitatea din Hawaii si Jane Luu de la Institutul Tehnologic din Massachusetts au descoperit (15760) 1992 QB1. Acest obiect s-a dovedit a fi primul dintr-o noua „populatie", care a devenit ulterior cunoscut sub numele de centura Kuiper; un analog de gheata a centurii de asteroizi din care fac parte si obiecte, cum ar fi Pluton si Charon.
Mike Brown, Chad Trujillo si David Rabinowitz au anuntat descoperirea lui Eris in 2005, un obiect din discul imprastiat, mai mare decat Pluton si cel mai mare obiect descoperit de dupa orbita neptuniana
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.