Morometii-romanul postbelic-analiza

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

28.10.2020

Adauga la favorite

622 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Romanul Morometii ia nastere in urma unui indelung proces de elaborare. Volumul intai cunoaste o prima elaborare in 1949, apoi este reluat in anul 1955, cand va vedea si lumina tiparului. Volumul al doilea apare doar in 1967 desi fusese inceput in 1953.

Cea mai importanta tema a prozei lui Marin Preda este disparitia taranimii traditionale. Dar, alaturi de aceasta problema, autorul trateaza si tema istoriei, a timpului „care nu mai avea rabdare", care trece fara a tine cont de dorinta oamenilor si care aduce cu el schimbari radicale si neasteptate. Titlul Morometii aseaza tema familie in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc.

Perspectiva naratorului obiectiv se ompleteaza prin aceea a reflectorilor: in primul volum rolul de personaj-reflector ii apartine lui Ilie Moromete, iar in al doilea volum lui Niculae. De asemenea, exista si personaje-informatori, cum ar fi de exemplu Parizianu care le povesteste celorlalti sateni de vizita lui Moromete la baieti, la Bucuresti.

Romanul este alcatuit din doua parti, corespunzatoare celor doua volume.

Primul volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a timpului naratiunii si poate fi considerat o monografie a familiei taranesti si a satului romanesc din Campia Dunarii intr-o perioada de framantari social-istorice. Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial cand „se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii", in satul Silistea-Gumesti. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din fieraria lui Iocan, hora. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucuresti. Partea a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga baietilor.

Cele trei parti confera echilibrul compozitiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este data de legatura dintre incipit si final la nivelul primului volum care subliniaza tema timpului. La inceput, aparent ingaduitor, „timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea aici fara conflicte mari", pentru ca in final sa se modifice imaginea timpului, care devine necrutator si intolerant si „nu mai avea rabdare."

In centrul primului volum se afla figura lui Ilie Moromete si problema paternitatii, a raporturiolor acestuia cu fiii lui, care este insa o deghizare a problemelor sociale generale. Familia Moromete este formata din Ilie Moromete, sotia sa, Catrina, trei baieti din prima casatorie a lui Ilie, Paraschiv, Nila si Achim, o fata a Catrinei, Tita, si doi copii din a doua casatorie, Ilinca si Niculae. Relatiile familiale sunt tensionate, lucru de care va profita Guica, sora lui Moromete, care ii instiga impotriva familiei si ii convinge sa fuga de acasa. Scenei de inceput, cand familia se intoarce de la camp, ii corespunde contrapunctic scena din final, cand se produce ruptura in familia Moromete. Familia Moromete se destrama ca urmare a producerii mai multor conflicte exterioare. Cel mai important conflict exterior este cel dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie, Achim, Paraschiv si Nila. Ilie Moromete nu poate sa inteleaga dorinta de imbogatire a celor trei fii, cum nu poate sa inteleaga nici patrunderea valorilor civilizatiei urbane in lumea satului. Baietii isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani produsele agricole, asa cum face vecinul lor, Tudor Balosu. Acest conflict va duce pina la urma la dezmembrarea familiei deoarece pleaca de acasa. Oricare ar fi fost problemele materiale, Ilie Moromete gasea mijlocul sa le depaseasca, dar fuga baietilor il dezechilibreaza total.

Al doilea conflict exterior izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vandu-se in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii. Din acesta cauza, femeia simte „cum i se strecoara in inima nepasarea si sila de barbat si de copii", gasindu-si initial refugiul in biserica. In al doilea volum acest conflict determina decizia Catrinei de a-si parasi sotul, dupa ce afla de vizita lui la Bucuresti si de propunerea facuta celor trei fii mai mari. Aceasta rupura va fi definitiva, Catrina refuzand sa se mai intoarca acasa.

Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca si a doua oara. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatorise si sa isi construise o casa departe de gospodaria ei ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.

Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. In prim plan se afla destinul familiei Morometii. Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari nu impartasesc idealul tatalui deoarece ei isi doresc independenta economica. Ei se simt neindreptatiti pentru ca, dupa moartea mamei lor, Moromete s-a insurat cu alta femeie si ca are inca trei copii.Indemnati de Guica, cei trei baieti pun la cale un plan care va amplifica problemele econimice ale familiei. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti, fara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie principala sursa de hrana a familiei si caii, indispensabili pentru munca la camp. Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti urmeaza a da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa la pasca la marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae.

Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din fieraria lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.

Cateva secvente narative sunt esentiale pentru destinul familiei Moromete si pentru conturarea conflictelor. Scena cinei are rolul de a prezenta familia, dar si de a sugera relatiile tensionate dintre membrii acesteia. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, destramarea familiei: „Cei trei frati vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea din afara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. De cealalta parte a mesei, langa vatra, statea totdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe Niculae si pe Ilinca, copii facuti cu Moromete. Tita statea intre cei trei si maica-sa. Era tot fata ei, din casatoria dintai. Numai Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea la fiecare. Toti ceilalti stateau umar langa umar, inghesuiti, masa fiind prea mica. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui casatorii, desi numarul crescuse."

O alta secventa narativa cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie sacamul pentru a plati o parte din datoriile familie, fara a vinde pamant sau oi: Se pare ca nimeni nu intelegea ca hotarandu-se in sfarsit plecarea lui Achim la Bucuresti insemna ca trebuie sa li se faca celor trei pe plac pana la capat, sa nu se mai atinga nimeni de oi si cum altceva n-aveau ce vinde, salcamul trebuia taiat. Mai ciudat era ca nici cei trei in cauza nu intelegeau; incat raspunsul lui Moromete ca a taiat salcaamul «sa se mire prostii» nu era o batjocura intamplatoare la adresa fiilor." Taierea salcamului anticipeaza destramarea familiei si a satului traditional. Pentru satenii din Silistea-Gumesti, salcamul din gradina Morometilor era un punct de reper, el avand valoarea unui arbore sacru, al unui axis mundi. Odata cu taierea acestuia, nici timpul nu mai are nici el rabdare, astfel incat modificarile din familia Moromete si cele din plan social se succed rapid. Lumea traditionala asa cum si-o imagineaza personajul principal va incepe procesul de destramare. Ilie Moromete este un aparator al ordinii vechi pe care o considera a fi cea mai buna dintre toate si pentru care statul reprezinta o supraindividualitate abstracta. Moromete analizeaza schimbarile din societate, dar pana la un moment dat nu crede ca ele pot inlocui mentalitatea taraneasca. Este luat prin surprindere de istorie si de trecerea timpului, dar isi apara cu tarie ideile, iluzia, demnitatea.

Al doilea volum reflecta mai bine problema deruralizarii satului prin atragerea lui treptata spre civilizatia urbana. Volumul este structurat in cinci parti care prezinta viata satului intr-o perioada de un sfert de veac, de la inceputul anului 1938, pana spre sfarsitul anului 1962. Actiunea se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea „socialista" a agriculturii dupa 1949, perceputa ca un fenomen abuziv. Datorita acestor schimbari rapide, satul intra intr-un proces ireversibil de disolutie.

Conflictul dintre tata si fiii mai mari trece in planul al doilea. Conflictul principal opune mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista. Opozitia dintre cele doua lumi este pusa in evidenta de relatia dintre Ilie Moromete si fiul sau, Niculae, care devin personaje-reflectori pentru cele doua mentalitati. Daca primul volum vorbeste despre lumea tatalui, al doilea volum face loc lumii fiilor. Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocita cu o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea distrusa a familiei nu se reface. Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: „In bine sau in rau se schimbase Moromete?" Ceilalti tarani isi schimba atitudinea fasa de el, fostii prieteni au murit sau l-au parasit, vechile dusmanii se sting. Tudor Balosu devine chiar binevoitor fata de vecinul lui, iar Guica moare, fara ca relatiile cu fratele ei sa se schimbe, acesta neparticipand la inmormantarea ei. Moromete se apuca de negot, castiga bani, dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca „nu-i aduce niciun beneficiu". Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. De aceea cumpara pamanturile pierdute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge sa revina in sat, dar acestia resping incercarea de reconciliere a tatalui sau. Catrina, afland de propunerea facuta fiilor, il paraseste pe Moromete si se duce sa locuiasca la fiica ei. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar sotul Titei moare intr-un accident stupid in sat.

Paralel cu procesul de destramare a familiei, este prezentata destramarea satului traditional. Relatia dintre Ilie Moromete si fiul mai mic, Niculae, este transpusa la nivel social, reprezentand opozitia dintre un sustinator al clasei taranesti si un declasat al ei, conflictul dintre cei doi simbolizand conflictul dintre doua conceptii despre taran. In acest volum observatia sociala primeaza, prin intermediul lui Ilie Moromete sunt analizati noii reprezentanti ai statului: Bila, Isosica, Mantarosie, Adam Fantana, Ouabei. Statul devine si mai abstract in mintea taranului care apara valorile vechi: in primul volum statul are un reprezentant uman, Jupuitu, cu care se poate vorbi si care ii intelege, dar in al doilea volum acesta dispare. Reprezentantul legii le confisca averile taranilor, nu ii intelege atunci cand nu au bani sa plateasca fonciirea. Nici macar reprezentatntul lumii noi, Niculae, nu mai intelege mecanismele. In discutiile cu tatal sau, nu poate sa-si sustina optiunile pentru ca nu stie daca are sau nu dreptate, este la randul lui exclus din sistem.

Morometii-romanul postbelic-analiza

Semnaleaza o problema