La peste 700 de ani de la desfiintarea Ordinului Templierilor (1119-1312), celebrii „calugari-razboinici" medievali exercita inca o puternica fascinatie asupra imaginatiei populare. Asociati cu practicile oculte, cu francmasoneria sau cu diferitele „coduri ale lui da Vinci", templierii au intrat de mult timp in domeniul legendei. Totusi, cine au fost membrii primului ordin militar religios al Bisericii Catolice si care sunt faptele istorice care stau la temelia mitului templierilor?
Desi in Occidentul medieval au existat numeroase ordine militare religioase, niciunul nu a exercitat un asemenea impact major asupra imaginatiei populare precum templierii. De-a lungul timpului, faptele reale s-au amestecat cu numeroase legende, templierii ajungand sa fie asociati cu Cavalerii Mesei Rotunde, cautatorii Sfantului Graal sau cu francmasoneria. Aceasta imagine romantata a calugarilor razboinici, datorata numeroaselor romane sau filme hollywoodiene inspirate din istoria templierilor, a fost facilitata si de distrugea arhivei Ordinului, in 1571, atunci cand otomanii au ocupat Ciprul. Cu toate acestea, pe baza dovezile existente, scrise sau arheologice, istoricii au reusit sa reconstituie o buna parte din povestea reala a templierilor, care este aproape la la fel de fascinanta ca mitul popular.
Cum s-a nascut Ordinul
Dupa prima Cruciada, din nevoia de a le oferi protectie pelerinilor crestini din Tara Sfanta, mai multi nobili, in special descendenti ai unor vechi familii flamande si burgunde, au infiintat un ordin militar religios, denumit initial „Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici" („Soldatii sarmani ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon– latina), denumire prescurtata apoi in „templieri". Conform cronicarului medieval Guillaume din Tyr, in anul 1119, noua cavaleri s-au prezentat in fata patriarhului Ierusalimului, unde au depus juramintele de saracie, obedienta si castitate.