Herbert George Wells (n. 21 septembrie 1866, Bromley, Kent - d. 13 august 1946, Londra), cunoscut mai bine sub numele de H. G. Wells, a fost un scriitor englez celebru pentru cartile sale de fictiune precum Masina timpului, Razboiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni in Luna si Insula Doctorului Moreau. A mai publicat nuvele contemporane, istorie si comentarii sociale. A fost un socialist declarat si un pacifist, operele sale mai tarzii devenind tot mai politice si didactice. Atat Wells cat si Jules Verne sunt recunoscuti ca „parintii genului stiintifico-fantastic".
Primul succes de non-fictiune a lui Wells a fost Anticipations of the Reaction of Mechanical and Scientific Progress Upon Human Life and Thought (1901). Initial, textul a fost serializat intr-o revista avand ca subtitlu "An Experiment in Prophecy" si a fost considerat cea mai explicita opera futurista a sa. A oferit mesajul politic imediat legat de sectiunile privilegiate ale societatii care vor continua sa blocheze avansarea oamenilor capabili din alte clase pana cand razboiul ii va obliga sa-i angajeze ca si conducatori pe cei mai capabili, nu pe cei din clasele inalte. Anticipand cum va arata lumea in anul 2000, cartea este interesanta atat prin prisma plusurilor (trenuri si masini care vor duce la dispersarea populatiei dintre orase spre suburbii, declinul restrictiilor morale pe masura ce barbatii si femeile vor cauta o mai mare libertate sexuala, infrangerea militarismului german si existenta Uniunii Europene), cat si a minusurilor (Wells nu prevedea succesul avioanelor inainte de 1950 si declara ca „imaginatia mea refuza sa vada orice fel de submarin facand altceva decat sa-si sufoce echipajul si sa se scufunde").[2][3]
Statuia unui tripod din Razboiul Lumilor ridicata in amintirea lui H. G. Wells in centrul orasului Woking, Anglia
Unele dintre primele sale romane de fictiune au adus la lumina o serie de teme devenite acum clasice in SF, de exemplu Masina timpului, Insula doctorului Moreau, Omul invizibil, Razboiul lumilor, Cand se va trezi Cel-care-doarme si Primii oameni in Luna. El a mai scris si romane realiste care au fost bine primite, printre acestea numarandu-se Kipps si satira societatii edwardiene Tono-Bungay.
Wells a mai scris zeci de povestiri si nuvele, printre cele mai cunoscute numarandu-se "Tara orbilor" (1904). Povestirea sa "Noul accelerator" a inspirat episodul "Wink of an Eye" din serialul Star Trek.[4] Povestirea "The Door in the Wall" relateaza despre o gradina secreta similara celei din romanul omonim al lui Frances Hodgson Burnett.
Desi Tono-Bungay nu a fost un roman SF, radioactivitatea joaca un rol important in cadrul cartii. Un rol mai larg il joaca insa in Lumea eliberata (1914), carte care contine, probabil, cea mai importanta profetie a lui Wells. Savantii acelor vremuri erau perfect constienti de faptul ca injumatatirea naturala a radiului degaja energie intr-un ritm scazut timp de mii de ani. Rata degajarii de energie este prea mica pentru a avea utilitate practica, dar cantitatea totala degajata este uriasa. Romanul lui Wells se invarte in jurul unei inventii care accelereaza procesul injumatatirii radiului, producand bombe care explodeaza folosind explozibili obisnuiti - dar care „continua sa explodeze" fara oprire. „Nimic n-ar putea fi mai limpede pentru oamenii inceputului secolului al douazecilea", scria, „decat rapiditatea cu care razboiul devine imposibil... [dar] nu vor vedea asta decat atunci cand bombele atomice le vor exploda in maini". In 1932, fizicianul si inventatorul reactiei nucleare in lant Leo Szilard a citit Lumea eliberata, o carte despre care spune ca a avut un impact covarsitor asupra sa.[5]
Wells a mai scris opere de non-fictiune. Bestsellerul sau in trei volume The Outline of History (1920) a deschis drumul unei noi ere de popularizare a istoriei lumii, beneficiind de o primire critica amestecata din partea istoricilor profesionisti.[6] Multi alti autori au scris propriile "Outlines" pe marginea altor subiecte, Wells reeditandu-si opera in 1922 intr-un format mai redus, A Short History of the World,[7] si, ulterior, in doua opere mai complexe: The Science of Life (1930) si The Work, Wealth and Happiness of Mankind (1931). "Outlines" a devenit suficient de cunoscuta si reeditata pentru ca James Thurber sa o parodieze in eseul sau umoristic "An Outline of Scientists".
De la inceputurile carierei sale, Wells s-a gandit la moduri mai bune de organizare a societatii, scriind o serie de romane utopice. Primul dintre acestea a fost O utopie moderna (1905), care prezinta o utopie globala ce „nu importa decat meteoriti si nu exporta nimic";[8] doi calatori din lumea noastra ajung intr-o istorie alternativa. Celelalte opere utopice incep de obicei cu omenirea indreptandu-se catre o catastrofa, pana cand oamenii gasesc un mod de viata mai bun: fie ca e vorba despre gazele misterioase ale unei comete care ii fac pe oameni sa se comporte rational si sa abandoneze un razboi european (In zilele cometei (1906)), fie controlul lumii este preluat de un consiliu de savanti, cum se intampla in Chipul lucrurilor viitoare (1933, ecranizat in filmul din 1936 al lui Alexander Korda Things to Come). Cartea descrie cu multa acuratete razboiul mondial, cu orase distruse de bombe aeriene. Wells a mai portretizat ascensiunea dictatorilor fascisti in Dictatura d-lui Parham (1930) si teroarea sfanta (1939). Oameni ca zei (1923) este, de asemenea, un roman utopic.
Wells a analizat ideea „natural versus dobandit" si si-a pus intrebari legate de umanitate in carti precum Insula doctorului Moreau. Nu toate romanele sale de fictiune se sfarsesc sub forma unei utopii, Wells scriind chiar si un roman distopic, Cand se va trezi Cel-care-doarme (1899, reeditat ca The Sleeper Awakes in 1910), care prezinta o societate viitoare in care clasele s-au separat tot mai mult, ceea ce a dus la revolta maselor impotriva conducatorilor. Insula doctorului Moreau este chiar mai intunecata, naratorul ramanand captiv pe o insula cu animale vivisectionate (fara succes) in fiinte umane; la fel ca si Gulliver dupa revenirea din tinutul Houyhnhnm, naratorul romanului nu va mai reusi sa scape de perceptia ca oamenii sunt doar bestii superficial civilizate, care se intorc la natura lor animala.
Wells a mai scris si prefata primei editii a jurnalului lui W. N. P. Barbellion The Journal of a Disappointed Man, publicat in 1919. Deoarece "Barbellion" era si pseudonimul lui Wells, multi critici au crezut ca el este autorul real al cartii; Wells a negat constant acest zvon, desi era extrem de incantat de jurnal, dar banuielile nu s-au dispersat decat mai tarziu in cursul anului, cand adevaratul Barbellion a decedat.
In 1927, o cetateana canadian pe nume Florence Deeks l-a dat in judecata pe Wells pentru plagiat, sustinand ca acesta ar fi copiat mare parte a continutului cartii The Outline of History din opera The Web, pe care ea o trimisese companiei canadiene Macmillan Company, unde statuse timp de opt luni inainte de a fi respinsa. Desi existau numeroase similaritati in frazare si erori faptice, judecatorii au gasit asemanarile neconcludente si au inchis cazul. Unul dintre rapoarte preciza ca, din moment ce opera lui Deek nu fusese publicata, nu exista nicio baza legala pentru aceasta actiune.
In 1933, Wells a prezis in Chipul lucrurilor viitoare ca razboiul mondial de care se temea va incepe in ianuarie 1940, lucru care avea sa se intample cu doar patru luni mai devreme, AL Doilea Razboi Mondial incepand in septembrie 1939
In 1936, inaintea Institutului Regal, Wells a cerut realizarea de catre autoritati marcante a unei enciclopedii a lumii pe intelesul publicului larg, care sa fie actualizata periodic. In 1938 a publicat o antologie de eseuri despre organizarea viitoare a invatamantului si educatiei, World Brain, in care a inclus eseul "The Idea of a Permanent World Encyclopaedia".
Catre sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Fortele Aliate au descoperit ca SS realizase liste de persoane care trebuiau arestate imediat dupa invadarea Marii Britanii in cursul operatiunii abandonate Seelowe, Wells fiind inclus pe aceeasi in aceasta carte neagra si aparand pe aceeasi pagina cu Rebecca West. Wells, ca presedinte al organizatiei PEN International (care cuprindea poeti, eseisti si romancieri), ii infuriase deja pe nazisti excluzand organizatia omonima germana in 1934, dupa ce aceasta refuzase sa primeasca membrii non-arieni.
Cautand un mod mai complex pentru a juca jocuri de razboi, Wells a scris Floor Games (1911), urmata de Little Wars (1913). Aceasta din urma este considerata astazi ca primul joc de razboi recreational iar Wells este considerat de unii ca „Parintele jocurilor de razboi miniatura