Va prezentam mai jos cei mai importanti ani ai serviciilor secrete romanesti:
1865 – Marele Stat Major si-a creat, dupa modelul francez, o Sectie a II-a, care se ocupa cu culegerea, analizarea si sintetizarea informatiilor cu caracter militar.
19 aprilie 1892 – In cadrul Ministerului de Interne a fost infiintat Biroul Sigurantei Centrale, devenit in martie 1908 Directia Politiei si Sigurantei generale. Atributii in domeniul culegerii de informatii mai aveau si Prefectura Politiei Capitalei si Inspectoratul General al Jandarmeriei.
13 ianuarie 1913 – A fost adoptata Legea privind spionajul in timp de pace, care prevedea pedepsirea celor vinovati de tradare si spionaj cu inchisoarea de la 2 la 15 ani.
Martie 1917 – A fost creat de catre Mihail Moruzov un Birou de Siguranta al Deltei Dunarii, cu personal provenit de la Siguranta Generala, dar care lucra pentru Marele Cartier General. Acest embrion al unei structuri informative civile, care actiona in beneficiul armatei, a fost desfiintat in vara anului 1920.
1 mai 1925 – In cadrul Sectiei a II-a a Marelui Stat Major a fost angajat Mihail Mirouzov, la Biroul de cautare a informatilor. Dupa eforturi intense care au durat cativa ani, Moruzov a reusit sa convinga conducerea Marelui Stat Major sa accepte infiintarea unui Serviciu Secret, incadrat cu functionari civili “pentru culegerea, verificarea si completarea informatiilor care intereseaza armata".
10 iunie 1930 – A fost emisa o noua lege asupra spionajului in timp de pace, care agrava cuantumul pedepselor.
1930 – Serviciul Secret a intretinut timp de un deceniu relatii stranse cu structurile informative anglo-franceze, pentru ca in perioada celui de-al doilea razboi mondial sa predomine colaborarea cu serviciile de informatii militare germane si italiene. Odata cu instaurarea, la 6 martie 1945, a regimului comunist, accentul in plan informativ s-a indreptat spre sovietici, pozitie abandonata la mijlocul deceniulu saptelea al secolului XX, concomitent cu reorientarea politicii promovate de Partidul Comunist.
1934 – Se aproba prima schema de organizare oficiala a Serviciului Secret care cuprindea o Sectie de Informatii Externe, una de Contrainformatii, un Birou Juridic si un Birou Tehnic. Tot in acest an se accentueaza tendinta centrifuga a lui Moruzov, de a scoate Serviciul Secret din structura armatei si de a-l plasa sub autoritatea Palatului Regal, actiune care se va concretiza de facto in 1938, dar nu si de jure.
1 ianuarie 1937 – Intra in vigoare Codul de Justitie Militara prin care se majoreaza pedepsele pentru tradare si spionaj, ajungandu-se pana la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de inalta tradare.
Aprilie 1939 – In cadrul Sectiei a II-a a Marelui Stat Major au fost infiintate Birouri statistice militare la Iasi, Bucuresti si Cluj cu atributii contrainformative.
12 noiembrie 1940 – A fost emis Decretul-lege nr. 3818 privind organizarea Serviciului Special de Informatii (fostul Serviciu Secret), care functiona pe langa Presedintia Consiliului de Ministri. La conducerea sa a fost numit Eugen Cristescu, fost director al Administratiei de Stat, Personalului si Mobilizarii din Ministerul de Interne.
21 noiembrie 1942 – A fost adoptata Legea nr. 687 pentru combaterea transmiterii de informatii si a sabotajului.
15 septembrie 1944 – Prin Decretul-lege nr. 1695, Serviciul Special de Informatii a fost trecut in subordinea Ministerului de Razboi, schimbandu-i-se si denumirea in Serviciul de informatii.
27 aprilie 1945 – Cu decizia ministeriala nr. 79 din 27 aprilie 1945, Serviciul de Informatii este trecut in subordinea Presedintiei Consiliului de Ministri, fiind redenumit Serviciul Special de Informatii.
Martie 1947 – A fost infiintat Serviciul de Informatii al Armatei, aflat in subordinea Marelui Stat Major.
30 august 1948 – Prin Decretul nr. 221 a fost infiintata, in cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Directia Generala a Securitatii Poporului (DGSP), formata din 10 directii centrale si 12 directii regionale. Pana in anul 1958, un rol insemnat in dirijarea noii institutii l-au avut consilierii sovietici.
23 ianuarie 1949 – A fost infiintata, prin Decretul nr. 25, Directia Generala a Militiei din Ministerul de Interne, care inlocuia Directia Sigurantei Generale.
7 februarie 1949 – Jandarmeria a fost desfiintata, fiind inlocuita cu trupele de securitate.
30 martie 1951 – DGSP a devenit Directia Generala a Securitatii Statului (DGSS) care cuprindea si o Directie de Informatii Externe (DIE).
20 septembrie 1952 – DGSS se desprinde din Minsiterul de Interne si se transforma in Ministerul Securitatii Statului, care se reintegreaza in Ministerul de Interne in septembrie 1953.
11 iulie 1956 – Prin HGM nr 1361, in cadrul Ministerului de Interne s-a infiintat Departamentul Securitatii si Departamentul Internelor.
1960-1965 – Personalul Securitatii este epurat, fiind indepartati multi din ofiterii impusi de Moscova.
22 iulie 1967 – Odata cu Decretul nr. 710, in cadrul ministerului de Interne a inceput sa functioneze Departamentul Securitatii Statului (DSS), condus de un Consiliu al Securitatii Statului (CSS), care avea in frunte un presedinte cu rang de ministru.
4 aprilie 1968 – Consiliul Securitatii Statului s-a desprins din Ministerul de Interne si a functionat ca organ central de stat.
9 aprilie 1972 – Prin Decretul nr. 130, Consiliul Securitatii Statului a reintrat in cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securitatii Statului a fost reorganizat in sase directii principale (informatii interne, contrainformatii economice, contraspionaj, contrainformatii militare, securitate si garda si cercetari penale).
30 decembrie 1989 – Printr-o hotarare a Consiliului Frontului Salvarii Nationale, organele de securitate au fost dizolvate.
26 martie 1990 – Prin Decretul nr. 181 a fost infiintat Serviciul Roman de Informatii, institutie de stat specializata in domeniul culegerii de informatii privind siguranta nationala.
29 iulie 1991 – A fost emisa Legea nr. 51 privin siguranta nationala a Romaniei, care stabileste amenintarile la adresa sigurantei nationale. Sunt stabilite ca organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de protectie si Paza, precum si structuri interne specializate din cadrul Ministerului Apararii, Ministerului de Interne si Ministerului Justitiei. Activitatea pentru realizarea sigurantei nationale este coordonata de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.
24 februarie 1992 – Prin Legea nr. 14, privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii au fost stabilite principalele sarcini si atributii ale institutiei.
Noiembrie 2001 – Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a aprobat un nou Regulament de functionare a Serviciului Roman de Informatii.
Martie 2008 – Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a adoptat hotararea privind aprobarea Structurii si a Regulamentului de Functionare ale Serviciului Roman de Informatii.
Iulie 2008 – A intrat in vigoare noua schema a Serviciului Roman de Informatii, aprobata de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii in data de 25 martie 2008.
Decembrie 2010 – Se aproba un nou Regulament de Functionare al SRI si o noua schema organizatorica, dupa care Serviciul Roman de Informatii isi desfasoara activitatea in prezent.