„Sunt mandru de numele meu si multumesc parintilor pentru numele PE CARE mi l-au dat".
„Am apreciat intotdeauna la domnul Pruteanu eforturile PE CARE le-a facut pentru ca limba romana sa fie vorbita corect".
„Demersurile PE CARE le efectueaza Romania sunt in primul rand diplomatice".
„Concertele PE CARE le sustin vara pe litoral arata ca publicul inca ma vrea".
„Rezultatele PE CARE le-am obtinut in meciurile amicale nu prea conteaza pentru mine".
Cei cu mari resurse de ingaduinta fata de abateri vor obiecta din nou ca asta e nazism gramatical si ca important e pana la urma mesajul, nu corectitudinea lui. Ma emotioneaza indulgenta lor, dar le raspund printr-o pereche de enunturi care demonstreaza ca erorile de exprimare pot fi cauzatoare de confuzii.
Iata enunturile:
1.„Fiica mea a venit acasa cu o colega care-o ajuta la lectii".
2.„Fiica mea a venit acasa cu o colega pe care-o ajuta la lectii".
E usor de observat ca absenta prepozitiei „pe" schimba atat sensul frazei, cat si rostul persoanelor despre care e vorba in fraza: cea care ajuta devine cea ajutata si invers. Prin urmare, „pe"-ul care se pune in anumite cazuri in fata lui „care" nu e un moft, ci o necesitate care elimina ambiguitatile de interpretare. Ar fi nu doar nedrept, ci si imprudent sa-l scoatem din uz, asa cum incearca, din pacate, unii vorbitori.
Sigur, nu e cazul sa intram in subtilitati gramaticale, in explicatii plicticos-pedagogice. E mult mai profitabil sa avem un reper simplu, in functie de care sa stim cand se pune „pe" in fata lui „care" si cand nu. Va propun urmatorul tipar orientativ, fara nimic academic sau pretentios: cand substantivul indeplineste el insusi actiunea, prepozitia „pe" nu trebuie asezata in fata lui „care". Cand substantivul nu indeplineste el insusi actiunea, se impune plasarea prepozitiei „pe" in fata lui „care". De exemplu:
„Oamenii CARE au venit sunt de la scara vecina".
„Medicul CARE l-a operat pe bunicul e foarte priceput".
„Trenul CARE a oprit in gara vine de la Brasov".
Dar:
„Cartile PE CARE le-ai citit ti-au placut foarte mult".
„Cantecul PE CARE l-am auzit mi s-a parut cam trist".
„Dobanzile PE CARE le platim sunt prea mari".
Repet, e doar o indrumare pentru cine n-are chef sa deschida un manual de gramatica si sa aprofundeze cazurile substantivului. Dar cred ca e o indrumare utila, capabila sa te opreasca sa intri singur in situatii delicate. Spun asta cu gandul la un actor al scenei politice, nu din cale-afara de sarguincios la scoala, dar oricum creator de pluraluri alternative, care, afland ca uneori e nevoie de „pe" in fata lui „care", a incurcat rau de tot borcanele si a emis urmatorul avertisment:
„Sa nu ne ascundem in spatele unor lucruri pe care ne avantajeaza".
Evident, aici „pe"-ul nu are ce sa caute. El e, ca sa zic asa, ca nuca in "pe"-rete.