Anacolutul (plural: anacoluturi sau anacolute) este o intrerupere in structura sintactica a unei fraze. O fraza ce contine un anacolut incepe intr-un mod care sugereaza o anumita finalizare si continua printr-o schimbare brusca a constructiei logice, astfel incit cele doua fragmente de fraza au o legatura sintactica defectuoasa. De exemplu, fraza Cine ma cauta, nu sint acasa contine un anacolut, pentru ca incepe cu o propozitie subordonata subiectiva, lasind impresia ca urmeaza informatii despre persoana care ma cauta, dar continua cu o propozitie principala care are deja subiectul neexprimat inclus eu. Uneori intreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori in cursul frazei.
In general, anacolutul este considerat o greseala gramaticala si de stil, dar poate fi folosit intentionat in limba literara pentru a obtine anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite si gindirii interioare, aparitia lui in scrierile literare sugereaza aceste registre retorice. Pe de alta parte, anacolutele mai sint folosite in literatura pentru efectul comic pe care il au si pentru a sugera lipsa de cultura a unor personaje; autorul roman I. L. Caragiale a intrebuintat adesea anacolutul in scrierile sale in acest scop.