Din aceeasi categorie
|
Muzeul National Secuiesc, Sfantu Gheorghe 1.364 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul National (Rijksmuseum)-1 1.309 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul National de Arheologie, Atena 1.365 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti 1.645 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul Cucuteni - Piatra Neamt jud Neamt 1.485 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul National (Rijksmuseum)-2 1.306 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Avanpost Romania, un documentar de Alina Grigore 638 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul National (Rijksmuseum)-4 1.009 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul de Marina Constanta 1.178 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muzeul farmaciei Cluj 1.546 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Muzeul National de Istorie Naturala „Grigore Antipa"
| Adaugat de Cozana | 25.02.2020 |  Adauga
la favorite |
314 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMuzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa este un muzeu din Bucuresti, amplasat in Soseaua Kiseleff nr. 1. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate in diferite colectii zoologice, paleontologice, de minerale si roci si etnografice.
Initial, prima colectie de Istorie naturala a fost expusa in cadrul "Museului National din Bucuresci" infiintat in 1834, in salile Colegiului Sf. Sava, prin porunca nr. 142 a voievodului Tarii Romanesti in anii 1834-1842 : Alexandru Ghica, din initiativa fratelui domnitorului, "marele vornic al trebilor dinlauntru" (ministru de interne), banul Mihalache Ghica. Acesta a daruit Muzeului (printre altele) o colectie de 150 de minerale, 213 cochilii de moluste, numeroase fosile si felurite animale naturalizate. Trei ani mai tarziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol Wallenstein de Vella, este numit conservator si director al Muzeului, caruia bucurestenii ii spun in mod curent Muzeul Sf-Sava. Muzeul mai expune si colectii numismatice si de antichitati. In anul Unirii, 1859, Colegiul Sf. Sava urmand sa fie demolat, Muzeul se muta in casele Hiotu din vecinatate, cumparate de Consiliul Scolilor. Anul urmator, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, care era taxidermist la Muzeu, este numit director de catre conservatorul Wallenstein. In 1864, Muzeul se muta din nou, in aripa stanga a Palatului Academiei.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba in 1865 Regulamentul pentru Administrarea si Organizarea Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti, prevazand numirea unui profesor universitar in functia de director. Primul, numit de Universitate doi ani mai tarziu, este Grigoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti, in cladirea careia Muzeul se muta din nou. Grigoriu Stefanescu, descoperitor al vestitului Dinoteriu Deinotherium gigantissimum, a condus Muzeul timp de 28 de ani, imbogatind mai ales colectiile de geologie si paleontologie.
Ilarie Mitrea, medic in armata coloniala olandeza din Indonezia, originar din Rasinari, doneaza in 1882 o colectie zoologica de circa 1000 de specii de animale (insecte, moluste, crustacei, pesti, amfibieni, reptile, pasari si mamifere). Spatiul si personalul nefiind suficient, piesele au ramas in lazile expediate de Mitrea pana in 1894, cand le-a luat in primire naturalistul Grigore Antipa. Colectia Mitrea (din care in decursul timpului s-au pierdut doua treimi prin mucegaire, prin atacul insectelor dermofage, prin cutremure, prin bombardamentul de la 1944 sau prin furturi), este cea mai de pret donatie primita de Muzeu in cursul celor peste 175 de ani de existenta. In 1884 un incendiu in Universitate distruge ierbarul, colectia de geologie generala, cea de roci si cea de fosile din Romania. Lazile cu materialele lui Hilarie Mitrea nu fusesera inca deschise si au ramas intacte
Grigore Antipa devine director in 1893 si va conduce Muzeul timp de 51 de ani[3]. Dupa 1933, institutia ii va purta numele. Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice inchiriaza casa Porumbacu din strada Polona (la nr. 19), in timp ce Grigore Antipa intreprinde o reorganizare radicala a Muzeului si creeaza o noua sectie, cea de Antropologie si Etnografie. Tot Antipa angajeaza in 1895 si 1896 doi asistenti : Robert Ritter von Dombrovski (1869-1932), bun ornitolog, vanator si preparator care va lucra timp de 21 de ani, imbogatind colectiile si realizand primele diorame, si Arnold Lucien Montandon (1852-1922), naturalist originar din Besancon (Franta), care va lucra aici timp de 11 ani, ocupandu-se de colectiile de insecte. Excelent cunoscator al insectelor heteroptere, el a creat o colectie cuprinzand 24.240 exemplare.
Grigore Antipa ii prezinta in 1903 primului ministru Dimitrie A. Sturdza un memoriu in care demonstra necesitatea unei cladiri special construita pentru a adaposti un "Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala tarii". In ciuda dificultatilor financiare ale vremii, Consiliul de Ministri, "constient de insemnatatea Istoriei naturale si a educatiei poporului" aproba proiectul si suma necesara ridicarii cladirii pe un teren de 23.000 m2, situat la capatul Soselei Kiseleff. Realizata de inginerul Mihail Rocco, dupa indicatiile lui Grigore Antipa, cu o frumoasa fatada proiectata de arhitectul Grigore Cerchez (cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentand Istoria Naturala, si o acvila de bronz deasupra), cladirea este terminata in 1906[4]. Cladirea muzeului este in prezent monument istoric, cu cod LMI B-II-m-A-18983.
Dupa aranjarea colectiilor si terminarea prezentarilor si dioramelor, noul Muzeu este inaugurat in prezenta regelui Carol I si a familiei regale, precum si a mai multor ministri, la data de 24 mai 1908. Cu acest prilej au fost deschise pentru vizitare 16 sali, dintre care una cuprindea 4 diorame bio-geografice (desertul Sahara, savana africana, preria americana si tundra), printre primele realizate in lume si care, prin calitatea lor, au folosit drept model pentru multe alte muzee din Romania si de peste hotare.
Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Stefanescu, a fost adus aici in 1911. In 1914, tot in prezenta regelui Carol I au fost inaugurate noile sectii ale muzeului: Geologie, Mineralogie, Paleontologie, Anatomie comparata, Antropologie, Etnografie generala si (o premiera in lume) Ecologie (sub forma de diorame), care ocupau alte 11 sali.
Muzeul are de suferit din cutremurul din 1940 si din bombardamentele americane, sovietice si germane din 1944, an in care Grigore Antipa decedeaza la varsta de 77 de ani. Timp de cateva luni, Muzeul, inchis publicului din cauza distrugerilor, este condus de cunoscutul geolog Mircea Pauca. In acelasi an, marea colectie de lepidoptere a boierului Aristide Caradja este evacuata de la conacul familiei Caradja din Grumazesti (pustiit) si adapostita la Muzeu. In 1945, un profesor de zoologie de la Facultatea de Stiinte Naturale din Bucuresti, Constantin Motas, este numit director al Muzeului. Ii va succeda, prin legea nr. 109 privind organizarea Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa", oceanologul Mihai C. Bacescu, asistat de acum incolo de un colectiv de cercetatori si de administratori conlucrand cu noile autoritati. In 1948-1949, Muzeul este renovat, fauna Romaniei este expusa separat, in cinci sali aflate la etaj, iar la parter este amenajata o aula pentru cursuri si conferinte. Apare primul ghid al Muzeului, denumit "Calauza populara".
Intre 1951 si 1964, pr. Mihai C. Bacescu, elev al lui Grigore Antipa, cunoaste o perioada mai dificila cu organele de Partid si de Stat, iar institutia este condusa de administratori si, pe planul stiintific, de profesori de la Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti : Bernard Schnapp (1951 - 1955), Prof. Dr. Doc. Alexandru Grosu (1955 - 1957), Prof. Dr. Doc. Mihai Ionescu (1957 - 1959), Prof. Dr. Petre Raicu (1959 - 1961) si Prof. Dr. Mircea Ionescu-Varo (1961 - 1964). In 1953, in amfiteatrul Muzeului incepe ciclul duminical de conferinte pentru public. o noua renovare a cladirii intervine in 1957 : i se adauga doua noi aripi, anexate corpului central. Apare primul volum al publicatiei (in limba franceza) "Travaux du Museum d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa»" revista stiintifica a muzeului. In 1964, Dr. doc. Mihai Bacescu, membru corespondent al Academiei Romane, este numit din nou director al Muzeului. Prima expeditie stiintifica peste hotare organizata de Muzeu dupa razboi, are loc in 1973. Condusa de dr. doc. Mihai Bacescu, ea are loc in Tanzania (pe atunci tara comunista ca si Romania) si imbogateste cu numeroase specii de animale colectiile muzeului, permitand importante lucrari stiintifice.
Cutremurul din 4 martie 1977 deterioreaza grav cladirea si colectiile Muzeului. Multumita eforturilor personalului, Muzeul se redeschide in toamna aceluias an. In 1984 incepe primul ciclu de conferinte dedicate elevilor din scolile bucurestene. In 1988, un zoolog specialist al mamiferelor, Dr. Pr. Dumitru Murariu, este numit director al Muzeului. In 1991, multumita deschiderii granitelor, o noua expeditie este organizata in Indonezia. In cadrul acestei expeditii, la care au participat 4 specialisti din cadrul Muzeului condusi de Dr. Pr. Dumitru Murariu, a fost colectat un material zoologic deosebit de bogat. In 1994 are loc inca o expeditie a Muzeului in Brazilia, organizata in parteneriat cu Universitatea catolica „Santa Ursula" din Rio de Janeiro.
In 1996 incepe consolidarea cladirii Muzeului, subrezita de cutremurele anilor 1940, 1977, 1986 si 1990, precum si de lucrarilor de constructie a metroului, a pasajului Victoria si a blocurilor uriase din imprejurimi. Muzeul se inchide pentru public in 1997, si se redeschide in 1999-2002. La demisol este realizat noul sector "Originea Universului si a vietii". Ministerul Culturii acorda institutiei de patru ori, in 2001, 2002, 2003, si 2004 "Premiul Mihai Bacescu pentru patrimoniul cultural national" pentru proiectele "Baza de date pentru gestiunea computerizata a colectiilor de stiinte naturale si utilizarea ei la Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa", "Originea Universului si a vietii", "Lumea vazuta de noi" si "Intalnirea de Duminica". Prin contestata horarare nr. 742 din 3 iulie 2003, guvernul trece Muzeul din subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii, in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, care in 2004 aproba un nou Regulament de organizare si functionare al Muzeului. Acesta defineste Muzeul ca Institutie publica de stiinta, educatie, cultura si divertisment, si permite campanii de publicitate cu sponsorizare privata, ca de exemplu campania Hard to forget (declarata campanie a anului la Festivalul de Publicitate Ad 'Or). In 2005, sondajele de opinie comandate de Ministerul Culturii si Cultelor dau Muzeul ca fiind situat "in topul preferintelor publicului".
In 2008, Muzeul se inchide din nou pentru inca o renovare a cladirii si o noua reorganizare a continutului, un santier in decursul caruia vizita devine virtuala, prin intermediarul micilor ecrane ale computerelor si al sit-ului institutiei. Muzeul s-a redeschis la 17 septembrie 2011. Emblema (stilizata) a Muzeului cu literele "G" si "A", reprezinta un schelet de mamut.
Initial, prima colectie de Istorie naturala a fost expusa in cadrul "Museului National din Bucuresci" infiintat in 1834, in salile Colegiului Sf. Sava, prin porunca nr. 142 a voievodului Tarii Romanesti in anii 1834-1842 : Alexandru Ghica, din initiativa fratelui domnitorului, "marele vornic al trebilor dinlauntru" (ministru de interne), banul Mihalache Ghica. Acesta a daruit Muzeului (printre altele) o colectie de 150 de minerale, 213 cochilii de moluste, numeroase fosile si felurite animale naturalizate. Trei ani mai tarziu, un croat supus al imperiului habsburgic, Carol Wallenstein de Vella, este numit conservator si director al Muzeului, caruia bucurestenii ii spun in mod curent Muzeul Sf-Sava. Muzeul mai expune si colectii numismatice si de antichitati. In anul Unirii, 1859, Colegiul Sf. Sava urmand sa fie demolat, Muzeul se muta in casele Hiotu din vecinatate, cumparate de Consiliul Scolilor. Anul urmator, Carlo Ferreratti, un italian originar din Sardinia, care era taxidermist la Muzeu, este numit director de catre conservatorul Wallenstein. In 1864, Muzeul se muta din nou, in aripa stanga a Palatului Academiei.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba in 1865 Regulamentul pentru Administrarea si Organizarea Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti, prevazand numirea unui profesor universitar in functia de director. Primul, numit de Universitate doi ani mai tarziu, este Grigoriu Stefanescu, profesor de geologie si paleontologie la Universitatea din Bucuresti, in cladirea careia Muzeul se muta din nou. Grigoriu Stefanescu, descoperitor al vestitului Dinoteriu Deinotherium gigantissimum, a condus Muzeul timp de 28 de ani, imbogatind mai ales colectiile de geologie si paleontologie.
Ilarie Mitrea, medic in armata coloniala olandeza din Indonezia, originar din Rasinari, doneaza in 1882 o colectie zoologica de circa 1000 de specii de animale (insecte, moluste, crustacei, pesti, amfibieni, reptile, pasari si mamifere). Spatiul si personalul nefiind suficient, piesele au ramas in lazile expediate de Mitrea pana in 1894, cand le-a luat in primire naturalistul Grigore Antipa. Colectia Mitrea (din care in decursul timpului s-au pierdut doua treimi prin mucegaire, prin atacul insectelor dermofage, prin cutremure, prin bombardamentul de la 1944 sau prin furturi), este cea mai de pret donatie primita de Muzeu in cursul celor peste 175 de ani de existenta. In 1884 un incendiu in Universitate distruge ierbarul, colectia de geologie generala, cea de roci si cea de fosile din Romania. Lazile cu materialele lui Hilarie Mitrea nu fusesera inca deschise si au ramas intacte
Grigore Antipa devine director in 1893 si va conduce Muzeul timp de 51 de ani[3]. Dupa 1933, institutia ii va purta numele. Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice inchiriaza casa Porumbacu din strada Polona (la nr. 19), in timp ce Grigore Antipa intreprinde o reorganizare radicala a Muzeului si creeaza o noua sectie, cea de Antropologie si Etnografie. Tot Antipa angajeaza in 1895 si 1896 doi asistenti : Robert Ritter von Dombrovski (1869-1932), bun ornitolog, vanator si preparator care va lucra timp de 21 de ani, imbogatind colectiile si realizand primele diorame, si Arnold Lucien Montandon (1852-1922), naturalist originar din Besancon (Franta), care va lucra aici timp de 11 ani, ocupandu-se de colectiile de insecte. Excelent cunoscator al insectelor heteroptere, el a creat o colectie cuprinzand 24.240 exemplare.
Grigore Antipa ii prezinta in 1903 primului ministru Dimitrie A. Sturdza un memoriu in care demonstra necesitatea unei cladiri special construita pentru a adaposti un "Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala tarii". In ciuda dificultatilor financiare ale vremii, Consiliul de Ministri, "constient de insemnatatea Istoriei naturale si a educatiei poporului" aproba proiectul si suma necesara ridicarii cladirii pe un teren de 23.000 m2, situat la capatul Soselei Kiseleff. Realizata de inginerul Mihail Rocco, dupa indicatiile lui Grigore Antipa, cu o frumoasa fatada proiectata de arhitectul Grigore Cerchez (cu un fronton ornat cu sculpturi reprezentand Istoria Naturala, si o acvila de bronz deasupra), cladirea este terminata in 1906[4]. Cladirea muzeului este in prezent monument istoric, cu cod LMI B-II-m-A-18983.
Dupa aranjarea colectiilor si terminarea prezentarilor si dioramelor, noul Muzeu este inaugurat in prezenta regelui Carol I si a familiei regale, precum si a mai multor ministri, la data de 24 mai 1908. Cu acest prilej au fost deschise pentru vizitare 16 sali, dintre care una cuprindea 4 diorame bio-geografice (desertul Sahara, savana africana, preria americana si tundra), printre primele realizate in lume si care, prin calitatea lor, au folosit drept model pentru multe alte muzee din Romania si de peste hotare.
Scheletul fosil de Dinoteriu descoperit de Grigoriu Stefanescu, a fost adus aici in 1911. In 1914, tot in prezenta regelui Carol I au fost inaugurate noile sectii ale muzeului: Geologie, Mineralogie, Paleontologie, Anatomie comparata, Antropologie, Etnografie generala si (o premiera in lume) Ecologie (sub forma de diorame), care ocupau alte 11 sali.
Muzeul are de suferit din cutremurul din 1940 si din bombardamentele americane, sovietice si germane din 1944, an in care Grigore Antipa decedeaza la varsta de 77 de ani. Timp de cateva luni, Muzeul, inchis publicului din cauza distrugerilor, este condus de cunoscutul geolog Mircea Pauca. In acelasi an, marea colectie de lepidoptere a boierului Aristide Caradja este evacuata de la conacul familiei Caradja din Grumazesti (pustiit) si adapostita la Muzeu. In 1945, un profesor de zoologie de la Facultatea de Stiinte Naturale din Bucuresti, Constantin Motas, este numit director al Muzeului. Ii va succeda, prin legea nr. 109 privind organizarea Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa", oceanologul Mihai C. Bacescu, asistat de acum incolo de un colectiv de cercetatori si de administratori conlucrand cu noile autoritati. In 1948-1949, Muzeul este renovat, fauna Romaniei este expusa separat, in cinci sali aflate la etaj, iar la parter este amenajata o aula pentru cursuri si conferinte. Apare primul ghid al Muzeului, denumit "Calauza populara".
Intre 1951 si 1964, pr. Mihai C. Bacescu, elev al lui Grigore Antipa, cunoaste o perioada mai dificila cu organele de Partid si de Stat, iar institutia este condusa de administratori si, pe planul stiintific, de profesori de la Facultatea de Biologie a Universitatii din Bucuresti : Bernard Schnapp (1951 - 1955), Prof. Dr. Doc. Alexandru Grosu (1955 - 1957), Prof. Dr. Doc. Mihai Ionescu (1957 - 1959), Prof. Dr. Petre Raicu (1959 - 1961) si Prof. Dr. Mircea Ionescu-Varo (1961 - 1964). In 1953, in amfiteatrul Muzeului incepe ciclul duminical de conferinte pentru public. o noua renovare a cladirii intervine in 1957 : i se adauga doua noi aripi, anexate corpului central. Apare primul volum al publicatiei (in limba franceza) "Travaux du Museum d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa»" revista stiintifica a muzeului. In 1964, Dr. doc. Mihai Bacescu, membru corespondent al Academiei Romane, este numit din nou director al Muzeului. Prima expeditie stiintifica peste hotare organizata de Muzeu dupa razboi, are loc in 1973. Condusa de dr. doc. Mihai Bacescu, ea are loc in Tanzania (pe atunci tara comunista ca si Romania) si imbogateste cu numeroase specii de animale colectiile muzeului, permitand importante lucrari stiintifice.
Cutremurul din 4 martie 1977 deterioreaza grav cladirea si colectiile Muzeului. Multumita eforturilor personalului, Muzeul se redeschide in toamna aceluias an. In 1984 incepe primul ciclu de conferinte dedicate elevilor din scolile bucurestene. In 1988, un zoolog specialist al mamiferelor, Dr. Pr. Dumitru Murariu, este numit director al Muzeului. In 1991, multumita deschiderii granitelor, o noua expeditie este organizata in Indonezia. In cadrul acestei expeditii, la care au participat 4 specialisti din cadrul Muzeului condusi de Dr. Pr. Dumitru Murariu, a fost colectat un material zoologic deosebit de bogat. In 1994 are loc inca o expeditie a Muzeului in Brazilia, organizata in parteneriat cu Universitatea catolica „Santa Ursula" din Rio de Janeiro.
In 1996 incepe consolidarea cladirii Muzeului, subrezita de cutremurele anilor 1940, 1977, 1986 si 1990, precum si de lucrarilor de constructie a metroului, a pasajului Victoria si a blocurilor uriase din imprejurimi. Muzeul se inchide pentru public in 1997, si se redeschide in 1999-2002. La demisol este realizat noul sector "Originea Universului si a vietii". Ministerul Culturii acorda institutiei de patru ori, in 2001, 2002, 2003, si 2004 "Premiul Mihai Bacescu pentru patrimoniul cultural national" pentru proiectele "Baza de date pentru gestiunea computerizata a colectiilor de stiinte naturale si utilizarea ei la Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa", "Originea Universului si a vietii", "Lumea vazuta de noi" si "Intalnirea de Duminica". Prin contestata horarare nr. 742 din 3 iulie 2003, guvernul trece Muzeul din subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii, in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, care in 2004 aproba un nou Regulament de organizare si functionare al Muzeului. Acesta defineste Muzeul ca Institutie publica de stiinta, educatie, cultura si divertisment, si permite campanii de publicitate cu sponsorizare privata, ca de exemplu campania Hard to forget (declarata campanie a anului la Festivalul de Publicitate Ad 'Or). In 2005, sondajele de opinie comandate de Ministerul Culturii si Cultelor dau Muzeul ca fiind situat "in topul preferintelor publicului".
In 2008, Muzeul se inchide din nou pentru inca o renovare a cladirii si o noua reorganizare a continutului, un santier in decursul caruia vizita devine virtuala, prin intermediarul micilor ecrane ale computerelor si al sit-ului institutiei. Muzeul s-a redeschis la 17 septembrie 2011. Emblema (stilizata) a Muzeului cu literele "G" si "A", reprezinta un schelet de mamut.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.