Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pana acum. Si aceasta, pentru ca ipotezele lui, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, au fost demonstrate in final prin descoperirile facute, ceea ce i-a facut pe multi sa-si bage capul in nisip, facandu-se ca au uitat ca tot ei fusesera cei mai vajnici contestatari ai acestor ipoteze.
In urma cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie ar fi avut loc pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa se face ca o echipa condusa de el a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, e vorba de o stanca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu cate o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. Submarinul a reusit sa filmeze si niste barne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de prelucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca in urma cu multi ani Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit.
In perioada de sfarsit a erei glaciare, din cauza incalzirii atmosferei si topirii ghetarilor, nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu cca 7000 de ani, din cauza presiunii apei si probabil in urma vreunui cutremur fasia de pamant care separa Mediterana de lac a fost pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformandu-l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic. Forta apei a depasit de cca 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculandu-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de cca 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii. Mai mult, acolo, mediul e lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum cateva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Marii Negre cateva specii de scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, toate cu o vechime cuprinsa intre 7.500 si 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a fost pe vremuri un lac cu apa dulce. Actuala mare nu exista in urma cu 10-15.000 de ani, aici traind o civilizatie prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie si mai incurcat, s-a pronuntat cuvantul Atlantida.
Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era in fapt „un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin", dupa cum spune coordonatorul lucrarilor.
Potopul a inceput in Romania
Biblia vorbeste despre un mare potop, caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Desi in afara lor nu mai ramasese niciun om pe Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. Dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizand scrierile vechi ale diferitelor popoare, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant e faptul ca legendele romanesti vorbesc, la randul lor, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste povesti… Si totusi, atunci cand aceste „povesti" sunt demonstrate fizic, cu vestigii descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitand ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
Sfarsitul Atlantidei si inceputul Potopului
Michael Robinson profesor la Universitatea Ohio, este specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand acesta afirma ca potopul biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic romanesc, in apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a inregistrat niste constructii ciclopice stranii si piramide ce par de neinchipuit pentru zilele noastre.
„In cercetarile mele, m-am bazat mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la toate descoperirile facute in Romania in acest sens, descoperiri de care romanii nici macar n-au auzit". Robinson isi desfasoara cercetarile si in lungul bazinelor raurilor romanesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens, care strabatea continentul eurasiatic, sau chiar ale unui lac cu apa dulce, care acoperea Romania in urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza lui este destul de indrazneata, dar nu singulara. El afirma ca pe teritoriul Romaniei Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punand egalitate intre cele doua evenimente.
Padurea ingropata
La mijlocul anilor ‘80, autoritatile de la Bucuresti au decis cu o simpla semnatura sa stearga sate intregi de pe harta Romaniei, sa stramute populatia, sa distruga vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Totul in numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a maretului canal Dunare-Bucuresti. Atunci, in mai putin de o saptamana, cateva localitati au disparut definitiv din peisajul administrativ romanesc. N-au fost iertati nici macar mortii. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5-6 metri in adancime, cupele excavatoarelor au inceput sa se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat, in afara inginerilor care coordonau lucrarile. Acestia au inteles ca acolo, la adancime, e ceva si au chemat arheologii. Nu mica a fost surpriza tuturor cand au constatat ca la o adancime de 15-25 de metri se gasea nici mai mult nici mai putin, decat o… padure preistorica. Nisipul care o acoperise conservase atat de bine lemnul copacilor, incat acestia, eliberati de sub pamant, pareau inca in viata si se puteau deosebi soiurile.
Marea inundatie glaciara
Specialistii adusi de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime cuprinsa intre 10.000 si 12.000 de ani. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche. Putini au fost cei care s-au intrebat atunci cum a ajuns padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul Romaniei a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul. Nimeni nu banuia ca peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici a avut loc marele Potop descris de Biblie, in parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca mult si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Ulterior, apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si faune. Dar oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca nisipul ramas in urma ei sa aiba o adancime de 15 – 20 de metri? Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie?
Tsunami pe Arges?
Descoperirea padurii preistorice sub pamanturile Argesului i-au determinat pe specialisti sa cerceteze si zonele apropiate. Rezultatele au fost fantastice: padurea se intindea pe o suprafata mare, intre localitatile Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. In plus, prospectiunile arata ca se intindea mult in sud, aria terminandu-se probabil undeva pe teritoriul Bulgariei. In toate locurile, cercetarile au aratat acelasi lucru: apele au acoperit zonele intr-o perioada extrem de scurta, pe care arheologii au estimat-o la doar cateva saptamani. „Asa ceva, nu se putea intampla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul in care Terra a fost lovita de un meteorit. Or, din cate stim noi, acum 10.000-12.000 de ani niciun meteorit nu a lovit Pamantul", afirma Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. In sprijinul teoriei lui vine absenta totala a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se intinde padurea preistorica. „Lipsa aceasta ne arata clar ca zona nu a fost marina, ci inundata intamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat foarte bine copacii".
Bizara fortificatie de lemn
Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor veniti la fata locului. Intr-una din zile, sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn, alcatuita sub forma unei mici fortificatii. Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau animale, in conditiile in care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura. „Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn este iarasi o intrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mancate de animalele marine. Dar la fel de posibil e ca locuitorii sa fi aflat din timp despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe inaltimile muntilor. Dar daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura zona Argesului?".
Cand vine vorba de istoria umanitatii, stiinta actuala incearca sa inoculeze ideea de evolutie, mentala, fizica, sociala si chiar si spirituala. Realitate este alta: toate civilizatiile care s-au succedat pe planeta au dez-evoluat, societatea actuala nefacand rabat de la aceasta „regula". Este de ajuns sa privim ce se intampla acum in lume pentru a intelege asta.
Pornind de la padurea antica descoperita pe linia Argesului, ulterior s-au facut sapaturi in partea opusa, pe Valea Prutului. Si… surpriza, au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datand din aceeasi perioada de timp, respectiv sfarsitul paleoliticului si inceputul neoliticului. Nu au fost gasite si paduri de data asta, dar probabil ca zona nu era una impadurita, ci de campie. „In acel moment am fost pusi in fata unei intrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature intreg cuprinsul tarii si sa aiba o inaltime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul Romaniei sau toata Europa? A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?".
Copacii milenari
marea_neagra
Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiuri vechi de mii de ani si sa le arda in soba. Florea Dumitru spune: „Domnule, noi suntem unicat in lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem un copac. Noi dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai bunul Dumnezeu stie cum au ajuns pomii astia sub nisip. Cei mai batrani spun ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe". Deocamdata nicio ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul copacilor milenari descreste de la o zi la alta. Trebuie oare sa condamnam localnicii pentru ca distrug urmele trecutului incercand sa supravietuiasca? La urma urmei, nu asa au facut dintotdeauna oamenii? Fiecare noua civilizatie a distrus-o pe cea veche. Si nu din rautate, ci din simpla dorinta de supravietuire.