Romania, la inceputul anilor ’20. Iesita din Primul Razboi Mondial cu teritoriul dublat si cu visul milenar realizat – infaptuirea Romaniei Mari, tara era afectata in toate domeniile de lipsa cadrelor de specialitate si de dotarea rudimentara, mai ales in industrie, unde muncitorii mai foloseau metode si utilaje de la sfarsitul secolului al XIX-lea. In memoriile sale, foarte sugestiv defineste situatia Constantin Argetoianu, noul ministru de Finante in Guvernul generalului Averescu, instalat la 13 martie 1920: „Cand am intrat eu in Ministerul de Finante, de toate putea fi vorba, numai de lege si de legalitate stricta, nu. Dezordinea si destrabalarea domneau nu numai la Ministerul de Finante, dar si in toata administratia tarii".
In asemenea conditii, este usor de inteles de ce comunismul vine sa completeze o stare economica falimentara, mirajul dictaturii proletariatului instalat deja la vecinii nostri din est alimentand imaginatia unor persoane din foarte variate medii sociale. Cum activau comunistii? O explica la fel de precis tot Argetoianu, devenit ulterior in Guvernul lui Averescu ministru de Interne: „Comunistii stiau bine ca sub firma lor erau expusi la toate rigorile legii si ca nu puteau scoate capul decat sub firma social-democrata. Iar social-democratii, la randul lor, isi dadeau bine seama de forta de iradiere a focarului de la Moscova, de dinamismul si de mijloacele de propaganda proprie comunismului si nadajduiau sa se poata servi intr-o buna zi de ele."